(FOTO/AUDIO) Povestea unei femei curajoase. Spune NU violenţei!

0
203

A răbdat violenţa în familie timp de 20 de ani, este povestea tristă a Liei, femeia care vrea acum o viaţă nouă. Cei doi s-au cunoscut în urmă cu 20 de ani, erau fericiţi dar nu s-au căsătorit. A apărut primul copil, atunci a apărut şi prima palmă, dar nu s-a hotărât să plece, apoi a apărut şi al doilea copil şi deja palmele şi insultele curgeau.., nu putea să plece cu cei doi copii, se temea, îi era frică că nu o să aibă unde să plece, nu o să aibă ce să le ofere, nu o să aibă cu ce să-şi hrănească copiii, deoarece nimic nu avea.

LIA: Începutul pentru mine au fost copiii, în primul rând, pentru mine copiii au fost lumină ochilor şi poate că la început a fost ceva frumos dar pe parcurs au apărut aşa momente care m-au ofensat foarte mult şi în sufletul meu credeam că aşa şi trebuie să fie normal, ca orice mamă pentru orice copil. Noi doamnele permanent lăsăm de la noi o parte, o să fie totul bine, o să vina în familie, sunt multe neajunsuri de la copii, de la bani şi tot timpul ne lăsăm noi femeile mai moale, ca să fim călcate în picioare. Vreau să rog doamnele care sunt în situaţia noastră să nu permită lucrul acesta.

ALBASAT: Ce înseamnă să fii călcată în picioare ?

LIA: Asta-i când se trezeşte dimineaţă şi te înjură de dimineaţă, chiar de dragă dimineaţa, în loc să ai un cuvânt cald, că eşti frumoasă, că arăţi bine, te trezeşti cu un cuvânt foarte mizerabil şi urât.

ALBASAT: Dar de ce se întâmpla aşa ceva ?

LIA: Sunt unele persoane care trăiesc o viaţă dublă, vreau să aibă şi servitor la casă, şi soţie, şi amante şi aşa se primeşte, când apare primul copil nu te înduri să pleci, te oferi familiei, când apare al doilea este la fel. Atunci când copii sunt mici nu ai posibilitatea să pleci, răbzi toate umilinţele ca să trăieşti pentru ei şi când înţelegi că trece viaţa pe alături este foare târziu.

ALBASAT: Dar nu aţi încercat să discutaţi ?

LIA: Este imposibil, suntem persoane diferite, avem carectere diferite şi dacă azi îţi promite un lucru, a doua zi iarăşi se repetă acelaşi lucru, dacă nu te înjură, te loveşte, eşti redusă şi de la altele, de la bani.

ALBASAT: Dar dvs. eraţi dependentă de soţul dumneavoastră din punct de vedere financiar?

LIA: Da, nu îmi permitea să am un job oarecare, cu toate că am aveam job bun. Eu eram tot timpul cu copiii, făceam mâncare, spălam, permanent eram cu copii.

ALBASAT: Dar, de ce aşa ?

LIA: Aşa cred că noi le-am permis, noi le-am permis să se suie în cap, atât timp cât le permitem, dar sunt lucruri care nu trebuie să se întâmple.

ALBASAT: Dar dvs. cum v-aţi dat seama că ceva nu merge?

LIA: Atunci când s-a început în serios să mă bată, să mă înjure, mă simţeam ignorată, părerea mea nu conta niciodată.

ALBASAT: Şi nu vă învinovăţeaţi?

LIA: Uneori, dar în sufletul meu ştieam că eram dreaptă, dar în faţa lui tot timpul eram vinovată, nu puteam să fac nici un pas oarecare deoarece nu aveam susţinere, părinţii sunt departe şi mă gândeam că nu am unde pleaca mai ales când copii sunt mici. Pe parcurs copiii au crescut, am fost o fire optimistă şi îmi ziceam tot timpul că o să treacă anii, o să crească copiii şi oricum îl părăsesc.

“Trebuie să mă salvez pe mine şi să lupt pentru copiii mei”

ALBASAT: Dar copiii ce ziceau ?

LIA: Ei mă încurajau, îmi spuneau că o să treacă timpul şi o să creasaca mari şi o să plecăm şi într-adevăr copiii au creascut mari şi am făcut acest pas şi nu regret absolut deloc, pur şi simplu trebuia de făcut şi mai devreme acest lucru.

ALBASAT: Dar soţul dumneavoastră nu se temea niciodată de nimic, nu l-aţi ameninţat că o să-l parasitiţi?

LIA: Am încercat de multe ori să plec, însă el mă ţinea prin diferite motive, îmi spunea că ţine la mine, că totul o să fie bine, îmi promitea că o să se schimbe şi trecea o lună şi iarăşi se începea din nou. Au trecut anii, am avut putere şi l-am părăsit.

ALBASAT: Dar de ce nu aţi încercat să vă găsiţi un serviciu ?

LIA: Serviciu uşor îl găseam, în ultimul timp am început să lucrez, dar aşa cu un control, cu bătaie de joc, îmi controla telefonul, îmi controla orice mişcare.

ALBASAT: Era gelos?

LIA: Da, foarte gelos, dar nu i-am dat niciodată indiciu ca să fie gelos, dar oricum el era.

“Trebuie să mergi mai departe, cu demnitate”

ALBASAT: Aţi căpătat încrederea în dvs ?

LIA: Eu încrederea o aveam tot timpul, eu permanent am fost optimistă, am susţinerea copiilor, ei au fost tot timpul de partea mea şi îmi spuneau: mamă eşti o fire frumoasă pentru noi tată nu o să găseşti dar pentru tine domn o să găseşti, noi mereu o să fim alături de tine şi noi o să te susţinem“.

Potrivit datelor oficiale, în Republica Moldova circa 63% dintre femei au fost supuse cel puțin unei forme de violență din partea partenerului. Însă cele mai multe cazuri de agresiune conjugală rămân neînregistrate, deoarece puține victime își permit să facă publice asemenea situații. În anul 2017 poliția a înregistrat 956 de cazuri de violență în familie. În 24 de cazuri, victimele au decedat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here