Adrian Belîi, șeful Departamentului clinic Anestezie și Terapie Intensivă de la Institutul de Medicină Urgentă, susține că a avut în practica medicală pacienți care au avut o atitudine de negare față de existența virusului chiar dacă s-au îmbolnăvit. Unii dintre ei negau că au COVID-19 pe fundal de tratament. Declarații în acest sens au fost făcute la dezbaterile publice: „Cine și de ce nu se teme de COVID-19?”, organizate de Agenția de presă IPN.
„Sunt și cazuri mai dificile, când, chiar și pe fundal de tratament, persoanele negau că au această boală, că tratamentul făcut este de fapt o cipizare a lor și oricum rămân neîncrezători față de diagnosticul stabilit. Este o minoritate extremă, dar există și așa persoane la care nu funcționează niciun argument, chiar dacă au trecut prin așa ceva”, a declarat medicul.
Totuși, spune Adrian Belîi, majoritatea absolută a pacienților care au făcut COVID-19 au rămas convinși că virusul există, uneori doar după ce au făcut boala și trecând printr-o formă severă a bolii, care depășește intensitatea experiențelor anterioare cu gripa. Având posibilitatea să compare boala provocată de COVID-19, o formă severă, cu o gripă suportată în trecut, fac imediat diferența și recunosc că această boală există, ea se suportă destul de greu și are, inclusiv, consecințe fatale.
Medicul consideră că atitudinea de nerecunoaștere a bolii se explică prin anumite convingeri personale, care nu pot fi combătute nici prin argumente științifice. „Pentru că puțină lume acceptă o abordare științifică a proceselor și fenomenelor. Pentru unii, este mult mai simplu de a percepe ceva printr-o explicație compatibilă cu mentalitatea persoanei date, care nu neapărat este o explicație științifică”, a spus el.
„Convingerea educativă, fie că se referă la COVID-19, fie la oricare alt fenomen, în sine nu reprezintă un diagnostic medical clinic. Și cei care cred și cei care nu cred în existența acestei boli fac exact aceeași boală cu aceleași simptome. Neîncrederea populației în existența virusului nu ține de medicină, dar ține mai mult de cercetarea sociologică sau sociopolitică. Consecința pe care noi o resimțim este numărul de cazuri sporit generat de aceste convingeri”, a menționat medicul.
Șeful Departamentului clinic Anestezie și Terapie Intensivă de la IMU susține că ar fi foarte interesat, ca specialist în medicină, să citească un articol științific sau o monografie în care este descrisă și o metodologie și o sistematizare a fenomenului lipsei de credibilitate în virus din punct de vedere sociologic. „De exemplu, ar fi util profilul unei persoane cu atitudini negativiste, proveniența lor, convingerile, distribuția regională, compararea cu alte țări, cum au ajuns ei la aceste convingeri, prin ce mecanisme mass-media ei le promovează sau nu le promovează. Asta ar permite la o etapă primară de a lua măsuri mai concrete de explicare populației a realității cu care intră în contact”, a adăugat medicul Adrian Belîi.
Dezbaterile „Cine și de ce nu se teme de COVID-19?”, sunt ediția a 149-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.
