Potrivit datelor oficiale, peste 22% din populația Republicii Moldova are peste 60 de ani, iar acest procent este în creștere constantă. Această tendință demografică impune ca drepturile și demnitatea persoanelor în vârstă să fie o prioritate în politicile sociale și în atenția publică. În special în zonele rurale, unde accesul la servicii sociale și medicale este limitat.

În acest context, Televiziunea ALBASAT din Nisporeni a organizat o dezbatere în cadrul proiectului „Drepturile noastre, responsabilitățile noastre”, dedicată drepturilor persoanelor vârstnice și rolului acestora în societate.

Invitații emisiunii — Svetlana Rusu, șefa direcției politici publice și legislație din cadrul Oficiului Avocatului Poporului, Georgeta Stroiescu, profesoară și reprezentantă a comunității din Grozești, și Alexandru Vrabie, șeful subdiviziunii teritoriale Nisporeni a Casei Naționale de Asigurări Sociale — au discutat provocările, nevoile și rolul persoanelor vârstnice în societatea Republicii Moldova.

Seniorii – o forță activă și valoroasă în comunitate

Georgeta Stroiescu a subliniat cu emoție și demnitate că persoanele în etate nu mai corespund imaginii de odinioară a bătrânilor retrași și neputincioși. „Avem femei de peste 70 de ani care participă activ în ansambluri folclorice, la festivaluri, iar profesorii pensionați lucrează umăr la umăr cu tinerii”, a spus profesoara. Potrivit ei, vârstnicii de azi sunt activi, conectați la tehnologie și joacă un rol esențial în familie și comunitate.

Locul persoanelor vârstnice – în fruntea comunității

„Unde le e locul? În fruntea societății”, a afirmat cu tărie Georgeta Stroiescu. Argumentul său este simplu și solid: oamenii în vârstă au adunat o viață de înțelepciune, experiență și valori. Ei merită nu doar respect, ci recunoștință profundă din partea societății. În familie, în școală, în comunitate, rolul lor este să ofere sprijin, sfaturi și echilibru – iar acest rol nu trebuie ignorat sau diminuat.

Totodată, Georgeta Stroiescu a subliniat importanța respectului între generații, implicarea persoanelor vârstnice în viața publică și necesitatea combaterii stereotipurilor legate de bătrânețe. „Este vârsta de aur, a doua tinerețe. Nu trebuie să ne temem să o numim astfel,” a declarat ea.

Drepturile vârstnicilor – egale, dar adesea neglijate

Svetlana Rusu a pus în lumină dimensiunea juridică a protecției drepturilor omului, explicând că vârsta nu trebuie să fie o barieră în accesarea drepturilor fundamentale. „Drepturile persoanelor vârstnice nu sunt diferite de ale celorlalți. Dar statul are obligația să elimine obstacolele care apar odată cu vârsta și să asigure șanse egale pentru exercitarea drepturilor”, a afirmat reprezentanta Avocatului Poporului.

Rusu a atras atenția asupra faptului că, deși există multiple tratate internaționale și recomandări europene în domeniu, Republica Moldova nu a ratificat încă articolul 23 din Carta Socială Europeană revizuită – cel care vizează explicit protecția socială a persoanelor vârstnice. Totuși, un pas important a fost făcut în 2023, când a fost adoptat Programul Național privind îmbătrânirea activă și sănătoasă 2023–2027.

Un alt aspect important adus în discuție a fost necesitatea implicării persoanelor în etate în procesul decizional. „Abordarea bazată pe drepturile omului înseamnă ca persoanele vârstnice să fie consultate în privința politicilor care le afectează. Ele știu cel mai bine de ce au nevoie,” a subliniat reprezentanta Avocatului Poporului, încurajând crearea consiliilor consultative ale seniorilor în cadrul administrațiilor publice locale.

Servicii sociale și realități din teritoriu

Alexandru Vrabie a oferit o imagine practică asupra modului în care persoanele vârstnice beneficiază de servicii sociale și pensii. „Există în fiecare primărie câte un asistent social care monitorizează și ajută persoanele în etate. Vedem eforturi din partea statului și exemple frumoase de solidaritate din partea familiilor. Dar, desigur, există și excepții”, a recunoscut acesta.

Discuțiile din cadrul dezbaterii au accentuat o nevoie clară: aceea de a schimba paradigma în care vârstnicii sunt văzuți ca o categorie pasivă. Ei sunt și trebuie să rămână parte activă a societății, nu doar beneficiari ai serviciilor sociale, ci și parteneri în luarea deciziilor și în dezvoltarea comunității.