Uniunea Europeană trebuie să-și actualizeze criteriile de extindere. Așa cum în 1950 eliminarea disensiunile dintre eternii rivali – Germania și Franța – prin constituirea Comunității cărbunelui și oțelului a pus temelia Uniunii, situația de astăzi cere ca UE să pună politicile externe și de apărare în centrul procesului de extindere, opinează în Euronews Laurence Boone și Nicu Popescu, membri asociați la Consiliul European de Politică Externă al Uniunii Europene, după ce Nicu Popescu a fost viceprim-ministru și ministru de externe al Republicii Moldova, iar Laurence Boone secretar de stat la externele franceze.
Experții consideră că întrucât pe continentul european se dezlănțuie cea mai mare confruntare de la cel de-al Doilea Război Mondial, care nu se știe cum se va sfârși, este timpul ca UE să aplice o percepție istorică față de rutina procesului de integrare tehnocratică.
Este timpul să ne amintim că UE a putut fi tehnocrată doar în condițiile de pace. Iar pacea solicită putere militară sub formă de alianțe și arme. Armele au ajutat Occidentul democratic și UE să supraviețuiască, să câștige și să-și apere victoriile.
Războiul i-a forțat pe europeni să se angajeze, din nou, într-o conversație despre cum să transforme Europa într-o putere geopolitică. Dar, pe măsură ce Europa se pregătește să facă mai mult în politica de apărare și industrie, modul în care este urmărită extinderea trebuie să se schimbe.
Invitând Ucraina, Moldova și Georgia să devină țări candidate și accelerând discuțiile cu unele dintre țările din Balcanii de Vest, UE respinge războiul cu decizia de a-și extinde în continuare proiectul de pace.
În afară de aceasta, Bruxelles are șase parteneriate de apărare în derulare, spune un înalt diplomat al UE (Republica Moldova a semnat Parteneriatul pentru Securitate și Apărare cu UE în mai 2024 – n.r.) Dar se cer actualizate și abordările, afirmă autorii.
În prezent, metodologia de extindere a UE se bazează pe doi piloni – monitorizarea implementării acquis-ului comunitar prin cele 35 de capitole ale aderării și monitorizarea riguroasă a reformelor în sectorul justiției, statul de drept și standardele democratice, care formează așa-zisele fundamente.
Aceste pietre de temelie ale procesului de extindere trebuie păstrate. Totodată, la ele trebuie să se adauge încă o componentă – cea privind politicile de apărare și securitate.
Pentru majoritatea rundelor anterioare de extindere a UE, aceste aspecte au fost conectate la NATO și aceasta a funcționat. În prezent, însă, nu toate țările candidate la UE sunt pe cale de a adera la NATO, la fel cum și segmente considerabile ale politicului americane manifestă puternice tendințe izolaționiste.
Mai ales, dacă izolaționismul american se adâncește, UE trebuie să urmărească de una singură obiective mai ambițioase în domeniul militar, pe care să le proiecteze pe viitorii săi membri. În prezent, UE nu poate manifesta toate dimensiunile de securitate și apărare ale extinderii sale către acele țări care nu sunt în curs de aderare la NATO, opinează experții europeni, foști demnitari naționali.
