UITĂ RĂUL, RABDĂ MULT ŞI IARTĂ TOTUL, este îndemnul lui Mina Dobzeu, un mare sfânt al închisorilor, basarabean din Grozeştii Nisporeniului. Aceste gânduri sunt mai actuale ca niciodată acum, în vremurile de restrişte pe care le trăim. Multpătimitul pământ basarabean a hrănit cu sevele sale fii plăcuţi lui Dumnezeu şi oamenilor. Printre aceştia este Părintele şi Arhimandritul Mina Dobzeu, unul dintre cei mai cunoscuţi teologi români contemporani, dar şi OMUL DE FLACĂRĂ, aşa cum l-au supranumit ucenicii mai târziu. Vine în această lume în 1921, an în care se naşte Regele Mihai, iar părinţii Leomid şi Vera i-au pus numele în cinstea regelui. Deci , istoria Ţării avea să-şi împletească firele cu istoria vieţii unui mare duhovnic şi mărturisitor.
Părintele, peste tot pe unde a mers, a ridicat troiţe şi monumente spre slava lui Dumnezeu şi a neamului său, dar puţini ştiu că şi-a sculptat singur crucea de mormânt. Consătenii şi-au făcut o datorie, în primul rând, în faţa Atotputernicului: Arhimandritului Mina Dobzeu i-a fost conferit titlul de Cetăţean de Onoare al satului. Uliţa pe care a copilărit cu 9 decenii în urmă îi poartă numele. Iar Troiţei i se spune simplu – RĂSTIGNIREA LUI MINA DOBZEU, o relicvă ce nu va îngădui ca vălul uitării să se lase peste chipul şi faptele înaintaşului nostru, pururea rugătorului în ceruri pentru Basarabia şi toată românimea.
