Într-o lume în care egalitatea de șanse și drepturile omului sunt valori tot mai discutate, realitatea din comunitățile noastre arată că drumul spre o societate cu adevărat incluzivă este încă plin de obstacole. Emisiunea cu tematica „Incluziunea persoanelor cu nevoi speciale”, difuzată de Televiziunea ALBASAT, a adus în prim-plan vocile celor care trăiesc zi de zi cu provocările accesibilității și ale prejudecăților. Invitații — Oxana Gumennaia, Adjuncta Avocatului Poporului, și Ilie Canuda, tânăr cu dizabilitate locomotorie — au vorbit deschis despre legi, realități și speranțe, arătând că o societate incluzivă se construiește nu doar prin investiții, ci și prin schimbarea mentalității.
Rolul instituțiilor: de la legislație la aplicare reală
„Să fii inclus nu înseamnă doar să fii acceptat, ci să ai posibilitatea de a participa activ în toate sferele vieții — educație, muncă, decizie”, a subliniat Oxana Gumennaia. Adjuncta Avocatului Poporului a vorbit despre obligațiile instituționale și despre importanța implicării directe a persoanelor cu dizabilități în procesele de elaborare a politicilor publice.
„Vocea persoanelor cu dizabilități trebuie auzită. Ele știu cel mai bine de ce au nevoie. Iar instituțiile publice au datoria să asigure nu doar infrastructură, ci și respect, educație și atitudine incluzivă”, a menționat reprezentanta instituției Avocatului Poporului.
Deși Republica Moldova a făcut pași importanți — cum ar fi ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2010) și adoptarea Legii 60/2012 privind incluziunea socială —, aplicarea lor rămâne o provocare majoră. „Pe hârtie avem legi bune. În practică, barierele fizice și mentale persistă”, a subliniat Gumennaia.
Barierele invizibile: mentalitatea și prejudecățile
Ilie Canuda a oferit o perspectivă personală, vorbind despre experiențele sale în sistemul educațional și în viața de zi cu zi. „La început, unii colegi mă priveau cu superioritate. Dar în timp, au înțeles că nu scaunul cu rotile mă definește, ci ceea ce pot face. Am demonstrat că pot contribui, pot munci, pot fi un membru activ al societății.”
Acesta a menționat că tehnologia și digitalizarea i-au oferit o nouă șansă la participare și independență. „Astăzi pot lucra online, pot participa la discuții și proiecte. E un pas uriaș spre incluziune.”
Totuși, după cum a remarcat Oxana Gumennaia, „cel mai greu de schimbat nu este infrastructura, ci mentalitatea”. Moștenirea unui sistem post-sovietic, în care persoanele cu dizabilități erau izolate sau ascunse, încă se simte. „Să schimbi percepția oamenilor, e cel mai dificil proces. Însă este posibil prin educație și prin exemple pozitive.”
Accesibilitate: între obligație legală și indiferență practică
„Autoritățile locale au obligația legală să asigure adaptarea clădirilor, drumurilor și transportului public. Din păcate, de multe ori, răspunsul este: nu avem bani. Dar accesibilitatea nu trebuie privită ca un lux. Ea nu costă atât de mult dacă e gândită din start”, a afirmat Gumennaia.
Ea a explicat că infrastructura adaptată nu este destinată exclusiv persoanelor cu dizabilități, ci tuturor — părinților cu cărucioare, vârstnicilor, celor temporar accidentați. „Este o investiție pentru întreaga comunitate, pentru o societate funcțională.”
Un exemplu concret prezentat în emisiune a fost cazul unei tinere cu dizabilitate locomotorie dintr-un sat care luptă de ani de zile pentru un drum accesibil până la casa sa. Deși există o decizie a Consiliului pentru Egalitate, promisiunile autorităților s-au pierdut între planuri anuale și lipsă de fonduri.
Vocea Avocatului Poporului: intervenții și cazuri concrete
„Avem în prezent 15 cazuri în investigare privind drepturile persoanelor cu dizabilități”, a menționat Gumennaia. Printre acestea — situații legate de lipsa infrastructurii accesibile, dar și cazuri de abuzuri și neînțelegeri grave.
Un exemplu cutremurător este cel al unei mame care îngrijește de 43 de ani un copil cu dizabilitate severă. În loc de sprijin, femeia a fost acuzată de „detenție ilegală”, doar pentru că a amenajat un pat special care să prevină accidentele. „Statul a eșuat la toate etapele să-i ofere condiții decente. Noi am intervenit și am depus opinia Avocatului Poporului în instanță. Sperăm că justiția va ține cont de aceste argumente”, a adăugat Gumennaia.
Munca și independența economică – cheia unei vieți demne
Legislația prevede stimulente financiare clare pentru angajatorii care oferă locuri de muncă persoanelor cu dizabilități — subvenții de până la 140.000 lei și acoperirea parțială a salariului pentru primele luni. Totuși, mulți angajatori preferă să plătească amenzi în loc să angajeze persoane cu dizabilități.
„Este o problemă de mentalitate. Oamenii cred că persoanele cu dizabilități nu pot munci. Dar ele pot contribui, pot plăti impozite, pot aduce valoare. O societate care își valorifică toți cetățenii este o societate mai bogată — nu doar moral, ci și economic”, a subliniat Gumennaia.
Concluzie: Incluziunea începe cu fiecare dintre noi
Cazurile și mărturiile prezentate în emisiune arată clar: legile există, dar aplicarea lor depinde de noi toți — instituții, autorități, comunități și indivizi.
Incluziunea nu este un gest de milă, ci o datorie civică și o investiție în viitorul nostru comun.
„O societate incluzivă este cea care nu pune etichete, ci creează șanse egale”, a spus Oxana Gumennaia.
Iar vocea lui Ilie Canuda a completat perfect mesajul: „Dacă îți este dat să trăiești altfel, nu înseamnă că valorezi mai puțin. Înseamnă doar că lumea trebuie să învețe să te privească altfel.”
Acest articol este inspirat din emisiunea cu tematica „Incluziunea persoanelor cu nevoi speciale”, realizată de Televiziunea ALBASAT, în cadrul proiectului „Mass-media locală în sprijinul incluziunii și coeziunii sociale pentru o societate echitabilă”.
