Dorel își petrece zilele dormind pe săturate, plimbându-se pe afară și navigând pe internet. Îl întrebăm dacă nu se plictisește. „Este oleacă”, admite el.
Tânărul cu nume romanțios are viziuni mai puțin romantice. Dorel, care are 25 de ani, se numără printre cei care n-au mers să voteze pe 24 februarie, pentru că „ei promit și nimic nu fac”.
Ne-am întâlnit prima dată la mijlocul lunii februarie, într-o zi tare friguroasă. Spre deosebire de noi, înfofoliți și zgribuliți, Dorel s-a prezentat la întâlnire nederanjat de frig. Nu poartă fular, nici căciulă. Are doar o geacă simplă de piele, jeanși deschiși la culoare și încălțări maro. Este tuns scurt, are sprâncene îngrijite și voce moale.
– O să te duci la alegeri?
– Da, desigur.
– Ai mai fost?
– Da, am mai fost.
– Tot timpul?
– Când și cum…
Eroul nostru vorbește rar și tace contemplativ. Spune că nu prea urmărește actualitatea politică din țară și nici nu se arată interesat de subiect. O luăm la pas printre blocurile unui cartier din sectorul Buiucani. „Știu de partidul lui Plahotniuc, al lui Dodon…Numai de dânșii cât de cât știu. Mai mult din spusele mamei… ”, mărturisește Dorel.
Tânărul a învățat la o școală din Chișinău până în clasa a 9-a, apoi a „studiat calculatoarele” la un colegiu. Spune că nu-și amintește să fi discutat vreodată cu profesorii sau colegii despre participarea la alegeri sau în general, despre ce politică se face în R. Moldova. „Trebuia să ne comunice despre asta, ca să atragă tineretul, să se ducă la alegeri, că ei nu se duc și majoritatea voturilor se falsifică…”, spune Dorel. „Nu se atârnă ei de tineret mai serios”, continuă el, referindu-se la cei din conducerea țării.
În discuția cu noi, Dorel este liniștit, cumpătat și retras. Uneori este încurcat de întrebările noastre despre politică, alegeri și problemele din țară. „Nici nu știu cum să vă spun”, zice el atunci când chiar n-are un răspuns la vreo întrebare jurnalistică din categoria: „ce crezi despre?”.
- Deci, o să te duci la alegeri pe 24 februarie?
- Da, întodeauna o să mă duc
- Dar cum o să iei decizia? Pe cine o să votezi?
- Din spusele mamei… ea știe mai bine pe cine și cum…
Dorel a fost crescut și educat doar de mama sa. Nu mai are frați sau surori. „Când aveam șase luni s-a dus de la noi (tatăl – n.r), mama l-a alungat. Și o bucată de timp nu plătea alimente, pe urmă a început să plătească. Când am crescut mai mare, am fost la dânsul o dată și de atunci gata”, își amintește băiatul.
Individualismul tinerilor
Am stabilit o nouă întâlnire cu Dorel a doua zi după alegerile parlamentare, la 9.30. „Să mă suni cu vreo oră înainte să mă trezești”, m-a rugat el. Ne-am întâlnit tot în sectorul Buiucani. Tânărul ne-a anunțat că, până la urmă, n-a mai mers să voteze.
N-ai fost la alegeri ieri…
Nu. Am spus că o să mă duc, dar nu m-am dus.
De ce?
Ei promit și nimic nu fac. Zic că o să ridice salariile… cât acolo…13.000 de lei pe placate erau…
прямо (drept – trad. din rusă) cu 13.000 aveau să ridice ei salariile.
La alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, din numărul total de alegători, 8.50% au fost tineri cu vârste cuprinse între 18 – 25 de ani. Același segment de vârstă a fost cel mai pasiv și la scrutinul prezidențial din 2016, doar 10,07% au mers atunci la vot. Nu este o situație specifică doar pentru R. Moldova, lămuresc experții.
Sociologul Petru Negură spune că, adulții trecuți de 30 -40 de ani au o conștiință de integrare mai mare în comunitate. „Ideea că tinerii sunt mai puțin activi la alegeri, nu este valabilă doar pentru cazul R. Moldova, ci și pentru alte țări occidentale. Aș propune cu titlu de ipoteză o explicație dată de Vitalie Sprînceană, care spunea că persoanele adulte au un model de comportament mai holisitic, au o conștiință de integrare mai mare în comunitate. Pe când tinerii au o viziune mai individualistă care li s-a educat tot de noi. Trebuie să te descurci singur, trebuie să fii puternic, tu meriți, etc. Valorile acestea individualiste hrănesc cumva convingerea că un vot nu contează”, punctează sociologul.
Încă cinci ani în R. Moldova
Dorel fumează impasibil câte o țigară din când în când. Vorbește puțin, este reținut, ușor inhibat și încearcă să-și păstreze vocabularul curat. Îi mai scapă un „dvor” în loc de „curte”. Zâmbește stingherit când prin preajmă trece vreo cunoștință de-a sa. Afirmă sigur că în țara aceasta nu există viitor, iar la alegeri, nu are sens să te duci. Dorel mărturisește că o să stea în R. Moldova încă cinci ani, apoi va pleca. Îl întrebăm de ce planifică să rămână exact cinci ani. „Am eu o chestie…nu pot să ies din țară…”, răspunde el și zâmbește cu subînțeles.
„Da’ cine a câștigat alegerile?”, se arată interesat tânărul. „Mama a fost la alegeri. Ea mereu se duce. Și un cumătru de-al meu tot a fost, dar a stricat buletinul de vot…Oricum, ei se gândesc numai la dânșii și la buzunarul lor. Asta-i suta de procente”, constată el.
Într-un moment de pauză, când trebuie să schimbăm bateriile la cameră și nu filmăm, de Dorel se apropie un adolescent. Are 17 ani, este bine îmbrăcat, fumează, tocmai a fugit de la lecția de chimie și se duce să bea o cafea. Îl întreabă pe sub mustăți pe tânărul nostru ce se întâmplă și cine suntem noi. „Dau un interviu”, explică Dorel, după care precizează: „n-o să apară la televizor filmarea, așa-i?”. „Se întâmplă multe pe aici, prin Buiucani…Eu m-aș muta de aici”, spune visător băiatul, deși nu are un serviciu și nici o sursă de venit stabilă.
- Tu acum, dacă nu lucrezi, de unde iei bani?
- Sunt siteuri…vezi că pui pariuri pe meciuri…
- De acolo câte oleacă…unde mama mai dă, unde verișorul mai ajută…
Partidele politice eșuează să targeteze tinerii ca grup distinct, cu nevoi și dorințe specifice. Antropologa Lilia Nenescu spune că programele electorale se adresează altor categorii de populație decât tinerilor. „Spre exemplu pensionarilor, familiilor sau businessului și eșuează să ofere soluții pentru problemele cu care se confruntă generația nouă. Un alt motiv ar fi discursul geopolitic, adică orientarea pro vest sau pro est, care este super exploatat în campaniile electorale și care nu îi afectează pe tineri într-o măsură similară ca și pe celelalte categorii de vârstă ale populației: maturi și vârstnici”, explică Lilia Nenescu.
Majoritatea celor care nu participă la alegeri sunt convinși că votul lor nu va influența rezultatul final. Însă realitatea din R. Moldova demonstrează contrariul. Adesea, scrutinele electorale din țară sunt câștigate la limită, cu o diferență de doar un vot între candidați. Astfel, opțiunea unui singur cetățean poate decide soarta alegerilor.
Vrea un salariu de minim zece mii de lei
Dorel vrea muncească, dar nu pentru banii care i se oferă aici, în țară. „Eu caut pe Makler, pe internet, dar unde mă duc, nu mă aranjează salariul de 4 -5 mii de lei. Mai bine plec din țară”, spune el. Dorel afirmă că un salariu de cel puțin zece mii de lei pe lună i-ar fi suficient. Pentru oricare altă sumă, tânărul crede că nu merită să se ostenească.
Ne așezăm pe o bancă în fața unui bloc. „Dacă aș fi terminat 12 clase, m-aș fi dus de pompier ori polițist. Știi, acum mă căiesc că n-am terminat liceul”, mărturisește băiatul. Astfel, îl descoperim pe băiatul de cartier în postura tânărului altruist și sensibil la nevoile celor din jur. „A fost un incendiu când eram mai mititel, la țară. Câinele era legat de cușcă și nu știu cine s-a jucat cu chibritele. Erau paie acolo și au început să ardă. M-am dus repede, l-am dezlegat, l-am târât după mine și de atunci, voiam să mă fac pompier”, povestește Dorel. „E târziu deja…”, continuă el cu un aer resemnat.
Actrița Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Ana Tcacenco, crede că, pentru această atitudine a unor tineri, purtăm cu toții o anumită vină. „În Parlament nu s-au discutat niciodată întrebările care îi macină pe tineri și atunci, de ce un tânăr, care se simte lezat de toate drepturile lui, ar trebui să-și dea votul? Bun, firește, dacă te gândești în profunzime, tânărul trebuie să înțeleagă că votul lui de astăzi este viitorul de mâine și el, prin votul lui de azi, poate schimba societatea de mâine. Nu pot să dau vina doar pe o parte anume, fiecare din noi avem partea noastră de vină, inclusiv famiile în care cresc tinerii. Totul începe din familie. Indiferența se transmite cumva”, consideră actrița.
„Să nu dea Domnul să ajungă și mama mea așa”
Dorel își amintește că a întâlnit, o dată, o bătrânică într-un magazin. „Voia să cumpere o pâine și avea doar un leu. I-am cumpărat eu două pâini. S-a uitat lung la mine și a început să plângă. Mi-a mulțumit de zeci de ori…Să nu dea Domnul să ajungă și mama mea așa…”, spune băiatul și rostește o înjurătură printre dinți.
Eroul nostru știe multe povești. Despre cum copiii de 12-13 ani ajung să se drogheze, despre cum se întâlnesc băieții la „strelkă” și își rezolvă conflictele, despre cum este viața de noapte a Chișinăului. Mai știe că, în Moldova, viața nu-i ușoară și din acest motiv, nu vrea să-și întemeieze o familie deocamdată. „Cred că-i devreme să mă însor. Iar fete bune nu prea găsești. Dacă îmi fac o familie, o să o fac peste hotare”, spune el.
Dorel este unul dintre tinerii din R. Moldova care se încăpățânează să părăsească țara, convins că într-un alt colț de lume, îi va fi mai bine. „M-aș mai întoarce doar pentru mama. Nu-mi văd viitorul aici”, concluzionează el.
