Foști deținuți din Rusia au vorbit cu BBC despre violurile și torturile sistematice care au loc în închisorile rusești. Imagini cu astfel de abuzuri au fost făcute publice anul trecut de o persoană din interior, iar acum victimele au povestit BBC de ce se întâmplă acest lucru și cum luptă pentru dreptate.
Spitalul-penitenciar Saratov, din sud-vestul Rusiei, a intrat în atenția publicului anul trecut, când videoclipuri cu abuzuri îngrozitoare ale prizonierilor au fost oferite unei organizații pentru drepturile omului și au fost făcute publice de presa internațională.
Alexei Makarov a aflat de reputația penitenciarului înainte de a fi transferat acolo în 2018, după ce a primit pedeapsă de șase ani pentru agresiune. Deținuții care ajung la Saratov din alte închisori din regiune s-au plâns că le-au fost fabricate motive medicale pentru a fi trimiși acolo și a putea fi torturați în spatele ușilor închise. Penitenciarele rusești nu au aproape nicio supraveghere independentă, iar spitalele-penitenciare – cu regulile lor de carantină – cu atât mai puțin.
Makarov se simțea cu adevărat rău – fusese diagnosticat cu TBC – și spera că va fi cruțat de astfel de practici. Dar el spune că a fost violat de două ori în timpul petrecut acolo.
Victimele și experții spun că abuzurile la care au fost supuși Makarov și alții sunt autorizate de autoritățile închisorii și sunt folosite pentru a șantaja deținuții, a-i intimida, sau pentru a-i forța să facă mărturisiri.
Filmările incriminatoare care au fost făcute publice au forțat guvernul rus să răspundă la scandalul torturii din țară. Tortura a fost raportată în 90% din regiunile Rusiei între 2015 și 2019, potrivit Proekt, un proiect mass-media rus independent. Dar măsurile au întârziat să apară. BBC a analizat mii de documente judecătorești care datează din acea perioadă și a constatat că 41 de angajați ai serviciului penitenciar au fost condamnați în cele mai răsunătoare procese de abuz asupra deținuților. Dar aproape jumătate dintre ei au primit doar pedepse cu suspendare. BBC a vorbit cu foști deținuți, inclusiv cu Makarov, despre traumele pe care le-au suferit în sistemul penitenciar din Rusia.
Prima dată când Makarov a fost torturat, a fost în februarie 2020, spune el, pentru că a refuzat să mărturisească un presupus complot împotriva administrației închisorii. Din această cauză, trei bărbați l-au supus unui abuz sexual violent, continuu, povestește Makarov.
„Timp de 10 minute m-au bătut, mi-au rupt hainele. Și, să zicem, în următoarele două ore m-au violat din două în două minute cu mânere de mop.
„Când leșinam, mă stropeau cu apă rece și mă aruncau înapoi pe masă”.
Două luni mai târziu s-a întâmplat din nou. El a fost constrâns apoi să plătească 50.000 de ruble (735 de lire sterline) atacatorilor săi, și spune că a fost violat în încercarea de a-l face să nu spună nimic despre asta.
Makarov a declarat pentru BBC că tortura sa din închisoare a fost filmată. Deținuții știu că filmările umilitoare pot fi distribuite întregii închisori, dacă nu se conformează cerințelor.
Violatorii au fost alți deținuți, care – Makarov și alții sunt siguri – au acționat la ordinele șefilor de închisoare.
În timpul episoadelor de tortură se pune muzică dată la un volum mare, spune Makarov, pentru a ascunde țipetele.
Filmările de la Saratov de anul trecut au fost făcute publice cu ajutorul unui alt fost deținut din închisoare. Serghei Savelyev a reușit să scoată ilegal imagini care arată umilirea și violența împotriva a zeci de deținuți. El crede, de asemenea, că tortura este autorizată la cele mai înalte niveluri, ca parte a unui sistem organizat.
Savelev a avut acces la filmare deoarece i s-a cerut să lucreze în departamentul de securitate al închisorii. Astfel, el trebuia să monitorizeze și să catalogeze filmările de la camerele individuale purtate în mod normal de ofițerii penitenciarului.
Dar el a spus pentru BBC că atunci când era vorba de torturarea unui prizonier la Saratov, ofițerii le cereau deținuților să poarte ei bodycam-urile pentru a filma abuzul.
„Au primit ordin de la șeful securității să le poarte”, spune el.
I s-a spus să salveze apoi filmările cu unele dintre aceste atacuri pentru a fi arătate departamentului de securitate și, uneori, să le transfere pe un computer, astfel încât să poată fi arătate personalului cu funcții înalte.
După ce a descoperit ororile care au loc în spatele ușilor închise, a început să copieze fișierele și să le ascundă.
„Să treci pur și simplu pe lângă și să nu faci nimic înseamnă să recunoști asta ca fiind normal.”
În unele dintre clipuri, bărbații care torturează și violează sunt văzuți folosind cătușe și bodycam-uri, echipamente care sunt destinate numai personalului penitenciarului.
Savelyev spune că prizonierii care comit abuzurile sunt, de regulă, cei care au fost condamnați pentru crime violente și, prin urmare, execută pedepse lungi. Ca atare, ei sunt interesați să obțină favoarea autorităților pentru a fi tratați mai bine, spune el. Unor astfel de prizonieri li se dă uneori porecla „pressovsciki”.
„Ei sunt interesați să facă orice ca să fie văzuți mai bine de administrația penitenciarului, astfel încât să poată mânca bine, să poată dormi mai bine și să aibă niște privilegii”, explică Savelyev.
Activistul Vladimir Osechkin a cărui organizație Gulagu.net a publicat videoclipurile scoase din închisoare, notează protocolul înfricoșător urmat de torționari, surprins într-un clip anume, care sugerează că sunt bine organizați și pregătiți pentru asta.
„Își fac semne unul altuia, acționează tăcut, se înțeleg chiar și fără cuvinte, pentru că urmează un protocol bine stabilit. Se vede cum unul face semne despre cum să răsucească sau să desfacă picioarele bărbatului, astfel încât să-l poată viola”.
În urma prezentării filmulețelor de către Savelyev, șase „pressovsciki” au fost arestați, dar aceștia au negat că ar fi implicați. Două luni mai târziu, directorul spitalului-penitenciar Saratov și adjunctul său au fost de asemenea arestați – ambii au negat orice legătură cu abuzurile prezentate în videoclipuri.
Președintele rus Vladimir Putin l-a înlocuit pe șeful serviciului național al închisorilor și a anunțat că sunt necesare „măsuri sistematice” pentru a produce schimbarea. Legea țării a fost modificată luna trecută și s-au introdus pedepse severe pentru utilizarea torturii ca mijloc de abuz de putere sau de obținere a mărturisirilor.
Dar activiștii pentru drepturile omului subliniază că tortura ca infracțiune independentă nu este încă incriminată.
Nu este prima dată când președintele Putin promite schimbare. El a făcut un angajament similar, în urma primei scurgeri șocante a unor astfel de imagini, în 2018, care arătau gardieni bătând mai mulți deținuți într-o închisoare din Yaroslavl, la nord de Moscova.
Unsprezece angajați ai închisorii din Iaroslavl au primit pedepse minime în 2020, iar cei doi șefi ai lor au fost achitați.
Avocatul Yulia Chvanova, care este specializată în reprezentarea victimelor torturii, spune că motivația principală pentru abuzul organizat este obținerea de mărturisiri de la deținuți, indiferent de vinovăție. Drept urmare, oficialii responsabili cu investigarea criminalității sunt principalii instigatori ai torturii în închisorile rusești, spune ea.
„Confesiunile sunt prioritare”
Ea încearcă să obțină despăgubiri pentru Anton Romashov, în vârstă de 22 de ani, care a fost torturat în 2017, după ce a refuzat să recunoască infracțiuni pe care nu le-a comis.
Romashov fusese arestat pentru deținere de marijuana, dar poliția îl presa să recunoască că a făcut trafic de droguri de mare risc – o infracțiune mult mai gravă. Când a refuzat să mărturisească, a fost dus la un centru de arest preventiv din Vladimir, vestul Rusiei, la sfârșitul anului 2016.
„Am fost dus în celula numărul 26. Știam exact ce fel de celulă este… pentru că am auzit țipete venind de acolo, țipete zile în șir”.
Acolo îl așteptau doi bărbați. El spune că a fost aruncat la podea, cu mâinile și picioarele legate între ele, la spate. Apoi a fost bătut o zi întreagă. Când i-au dat pantalonii jos, a spus că va semna orice vor ei. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare, în ciuda faptului că a spus instanței că a fost torturat pentru a mărturisi.
O anchetă asupra practicilor din centrul de detenție Vladimir a avut loc în cele din urmă după ce un alt prizonier l-a ucis pe unul dintre „pressovsciki”, după ce acela la amenințat că îl torturează. Personalul închisorii, solicitat să dea declarații, a dezvăluit că cei mai mulți dintre ei știau ce se întâmplă în infama celulă 26 a deținuților. Angajatul închisorii care avea în grijă celula de tortură a fost condamnat, după un proces în care Anton și alți doi au depus mărturie.
Dar cel mai mare scandal de tortură din țară, până în prezent, a avut loc în regiunea siberiană Irkutsk. În urma unui protest din primăvara anului 2020 la închisoarea 15 din Angarsk, lângă orașul Irkutsk, autoritățile au trimis echipă de intervenție anti-revoltă. Sute de prizonieri au fost adunați și duși în două centre de detenție, unde ofițerii închisorii erau însoțiți de „pressovsciki”.
Unul dintre cei care spune că a fost torturat în centru, Denis Pokusaev, ispășește o pedeapsă de trei ani pentru fraudă, și afirmă că personalul închisorii era informat cu privire la motivul pentru care au fost pedepsiți.
„Ei mi-au spus: „Crezi că ne pasă dacă ești vinovat sau nu? Ai venit aici după o revoltă – așa că vei fi tras la răspundere pentru asta”.
Avocatul Yulia Chvanova explică tiparul comun al evenimentelor.
„Anchetatorii decid pe cine să interogheze, ce martori audiază și ce investigații să efectueze… Apoi contactează personalul închisorii cu instrucțiuni: „Am nevoie de o mărturisire de la o anumită persoană”.
Pokusaev spune că persecuția a fost necruțătoare.
„Abuzul a durat aproape trei luni, în fiecare zi, cu excepția weekend-urilor”.
El spune că personalul a fost implicat în sesiunile de tortură.
„Au râs, au mâncat fructe… O persoană este violată cu tot felul de obiecte… Și ei doar râd, le place”.
BBC a cerut serviciului penitenciar rus să comenteze acuzațiile de tortură și viol din închisorile și centrele de detenție ale țării. Nu a primit însă niciun răspuns.
Activiștii pentru drepturile omului estimează că cel puțin 350 de prizonieri au fost torturați după revoltă.
Pokusaev se numără printre cei aproximativ 30 de bărbați care și-au câștigat dreptul de a fi recunoscuți legal ca victime în incident, și unul dintre puținii pregătiți să depună mărturie în instanță. În urma anchetei sunt de așteptat să rezulte mai multe procese. În cazul lui Denis, el și o mână de alți deținuți urmează să depună în curând mărturie împotriva a doi angajați ai închisorii – niciunul dintre aceștia nu a acceptat acuzațiile aduse.
Yulia și toți cei care depun mărturie în caz au fost obligați să semneze un acord de confidențialitate. Nu este clar dacă deciziile judecătorești care vor urma vor duce la o reformă semnificativă.
Pokusaev spune că este încă bântuit de ceea ce i s-a întâmplat.
„Merg aproape în fiecare zi într-o pădure de lângă casa noastră. Și țip obscenități, strig toate astea ca să uit”.
Dar este hotărât să încerce să obțină dreptatea. El crede că este posibil, dacă oamenii sunt suficient de curajoși pentru a vorbi.
„În acest moment, oamenilor din Rusia le este frică să iasă și să spună ceva… de aceea oamenii nu reușesc nimic”.
