Acum, 30 de ani, la 6 mai 1990, peste un milion de români de pe ambele maluri ale Prutului, au trecut granița româno-sovietică fără acte şi și-au revăzut neamul după o jumătate de secol de dezbinare. Toţi au avut posibilitatea să treacă hotarul fără paşaport şi viză, iar mai multe familii au fost reîntregite. Evenimentul, a rămas în istorie sub denumirea „Podul de Flori”. După trei decenii, participanţii la acea manifestaţie încă mai trăiesc cu speranţa reunificării.
Printre miile de oameni din Nisporeni, care au mers la eveniment se numără şi Ion Bouroş. El spune că podul de flori din 6 mai 1990 reprezintă suflul libertăţii şi al românismului.Cu toţii au marcat sărbătoara prin lacrimi de bucurie, drapele tricolor şi prin buchete mari de flori.
ION BOUROŞ, LOCUITOR AL ORAŞULUI NISPORENI: “Eram tânăr absolvent al Universităţii de Stat din Moldova. Am fost o generaţie care am încercat să schimbăm ceva în viaţa republicii. Am fost o generaţie de sacrificiu. O spun din alt punct de vedere, nu cu nostalgie, de aceea că, atunci am dorit să facem nişte lucruri frumoase şi ne-am gândit că astăzi vom fi o ţară frumoasă europeană, în rând cu celelalte ţări din lume. Cu părere de rău lucrurile s-au perindat altfel. Eu îmi amintesc că a fost o euforie. Podul de flori era îmbrăcat cu multe cunune de flori, dar şi apa Prutului era încinsă de coroane de flori, că Prutul nu mai este o barieră, adică Prutul este o trecere.”
În mod simbolic, la aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri. La acea acţiune au participat aproximativ 1 200 000 de oameni.
Ion Bouroş povesteşte cu emoții puternice despre momentele, trăite atunci, când toţi participanții s-au îmbrățișat după trecerea Prutului.
ION BOUROŞ, LOCUITOR AL ORAŞULUI NISPORENI: “În fiecare familie, în fiecare om era ceva sufleteşte, o legătură cu partea cealaltă, care nu putea să spună nimănui. Iată, eruperea asta, trecerea aceasta de cealaltă parte a fost colosală. Oamenii erau cu coroane de flori că era perioda bujorilor, a trandafirilor şi le aruncau pe Prut. Trecerea a fost prin 8 puncte organizată a fraţilor români, dincoace şi întâlnirea cu ei. 5 Podul de floi a fost ca o prelungire a acţiunilor pentru a avea o grafie latină, a avea limba română, aceeaşi limbă.”
Chiar dacă au trecut de atunci 30 de ani, oamenii au rămas încă cu speranţa de a dispărea hotarul, însă nu se ştie când şi dacă va fi realizată.
ION BOUROŞ, LOCUITOR AL ORAŞULUI NISPORENI: “Eu nu înţeleg forma asta de percepere şi gândire a moldovenilor care zic: “Măi, îmi dau, dar tot peste alt gard mă uit, adică nu mă uit la acel care îmi este frate, dar caut unul care vorbeşte altă limbă, care are altă cultură, alte tradiţii, care ar veni mâine, poimâne să pună aici, nu o armată, dar două şi tot acolo mă uit. Ajung la concluzia că se sărută mâna aceea care te loveşte.”
Ion Bouroş recunoaşte că „Podul de Flori” a fost un prim pas, care a generat ulterior relaţii de prietenie, de dragoste, de colaborări în diverse domenii.
ION BOUROŞ, LOCUITOR AL ORAŞULUI NISPORENI: “A fost un lucru frumos şi a fost un început. Primul pod de flori a fost începutul începuturilor, fiindcă de aici am obţinut grafia latină, limba română, după aceea am obţinut suveranitatea, adică încetişor, încetişor lucrurile au pornit şi au mers pe un făgaş bun. Este o mare bogăţie acele poduri de flori, mai ales primul pod de flori, fiindcă ne-am ales cu nişte relaţii foarte frmoase, nu mai spun sufleteşte, relaţii culturale, relaţii în domeniul pedagogiei, relaţii cu aduceri de cărţi, loturi de cărţi. Iată, astăzi avem sute şi mii de copii de-ai noştri care învaţă dincolo şi este o relaţie extraordinar de bună, este o relaţie frăţească. Eu mă gândeam în veacul meu să ajung la momentul când nu vom avea hotar peste Prut şi am fi o ţară. Sunt nişte lucruri, care cred eu că se vor realiza, până la urmă, în timp.”
Acţiunea „Podul de Flori” a consemnat prima deschidere a frontierei dintre România şi fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, după cel de-al Doilea Război Mondial. De-a lungul hotarului, au fost create opt puncte de trecere. Cel mai mare flux de persoane a fost înregistrat la podul feroviar de la Ungheni, pe unde au trecut aproape 250.000 de oameni.
După manifestațiile din 6 mai 1990, au urmat alte trei evenimente simbolice intitulate „Podul de Flori” – în iunie 1991, în iulie 2015 și în decembrie 2017.
