Când Lituania a acceptat să închidă centrala nucleară de la Ignalina pentru a intra în Uniunea Europeană, părea o sentință pentru orașul construit în jurul ei. Mii de oameni și-au pierdut locurile de muncă, iar exodul părea inevitabil. Cu sprijin masiv din partea UE, Visaginas a reușit însă să se reinventeze: industria s-a diversificat, companii internaționale au venit, iar oamenii au găsit noi oportunități. Experiența lor arată Moldovei că uneori renunțarea la o aparentă „stabilitate” poate deschide calea către un viitor mai prosper și mai sigur.
Edificarea Centralei nucleare de la Ignalina a durart din 1974, etapa de proiectare până în 1985, când etapizat au fost dat în exploatare cele două blocuri. Ea asigura peste 70 la suta din tot necesarul de energie electrică a Lituaniei. Însă, după dezastrul de la Cernobîl din aprilie 1986, Centrala de la Ignalina a provocat multe semne de îngrijoare, or ea utiliza acelasi tip de reactoare și, la fel, nu exista o izolare robustă a clădirii. Din aceste motive, Uniunea Europeană a condiționat aderarea Lituaniei la comunitate cu închiderea unităților existente ale centralei.
Evghenii Șuklin, deputat, Seimasul Lituaniei: „Din câte îmi amintesc, existau îngrijorări cu privire la modul în care va avea loc această tranziție, pentru că viața cu o centrală nucleară funcțională era destul de stabilă. Muncitorii centralei aveau venituri bune.”
Activitatea Blocului 1 a fost oprită în 2004, iar a Blocului 2 – în 2009.
Inna Daukshene, specialist superior pentru comunicare:«Încă mai trăiam cu speranța că poate ce-a de-a doua unitate va fi închisă mai târziu decât 2009. Dar aceasta a fost una dintre condițiile pentru ca Lituania să adere la Uniunea Europeană. Desigur, oamenii aveau un sentiment de tristețe: fiindcă centrala era creația lor, pe care au gestionat-o și în care au fost investiti foarte mulți bani”.
La Centrala Nucleară de la Ignalina, în timpurile bune activau circa 5000 de specialiști veniți din Rusia și alte colturi ale Uniunii Sovietice. Pentru ei, practic pe loc gol, dar într-o zonă foarte frumoasă a fost edificat orașul Visaghinas. Închiderea Centralei marca și destinul acestui oraș, iar o parte din locuitori a început să emigreze.
Evghenii ȘUKLIN, deputat, Seimasul Lituaniei: „Odată cu stația, s-au închis și întreprinderile care o deserveau. Evident, a existat un flux de migrație. Apoi s-a stabilizat la 20 de mii. Infrastructura orașului este proiectată exact pentru un asemenea număr de locuitori.”După blocarea celor două reactoare a demarat o nouă etapă a activității Centralei: dezafectarea. Este vorba de procesul foarte complex și costisitor, dar Uniunea Europeană a acoperit partea leului din cheltuieli.
Inna Daukshene, specialist superior pentru comunicare: „Aderarea la UE a fost de mare ajutor. 86% din finanțarea pentru închiderea centralei sunt bani europeni. Fără aceștia, ar fi fost foarte dificil pentru noi, o țară mică. În ceea ce privește angajații, am reușit să-i păstrăm pe oameni. Desigur, nu pe toți, dar obiectivul principal a fost să păstrăm personalul.”
În prezent la Centrală activează circa 1600 de specialiști, care se ocupă de eliminarea combustibilului nuclear, deconectarea de la rețea, demontarea echipamentelor, decontaminarea și, în cele din urmă, îngroparea deseurilor nucleare. Întreprinderile care anterior deserveau centrala nucleară s-au reprofilat și au devenit structuri autonome. Una dintre acestea confecționează produse din beton armat.
Voldemar GASPARAXIS, șef producere companie: ”Noi producem tot necesarul pentru edificarea blocurilor multietajate din beton armat. Pereți de tip clasic sau cu încălzire. La solicitarea comanditarilor, putem efectua lucrări de finisare sau putem aplica decorațiuni”
Dat fiind faptul că Lituania este membră UE și NATO, mediul de afaceri este unul prietenos mediului de afaceri, în țară și, inclusiv la Visaginas, au venit multe companii internaționale. Una dintre acestea este specializată în echipamente medicale și deține 15 la sută pe piața globală pe dimensiunea produselor medicală destinată asigurării respirației a bolnavilor aflați ân situații critice.
Gediminas ŠILEIKIS, managerul fabricii „Intersurgical” din Visaginas: „Aici lucrează 470 de oameni din Visaginas și noi ne extindem continuu. Această uzină este apreciată deoarece este foarte ergonomică. Muncitorii au condiții de muncă bune și salarii attractive. Uniunea Europeană, ne-a salvat. Eu am 36 de ani, copilăria mea a fost în alte timpuri decât cele europene. Îmi amintesc că aici nu era nimic. Acum nu doar în Vilnius sau orașe mari cum ar fi Kaunas, ci oriunde sunt fabrici multe și mari. Aici nu lucrează doar cel care nu vrea”.
Evgenii Šuklin, fost sportiv de performanță, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Londra în 2012, după încheierea carierei sportive, s-a implicat activ în procesul de reinventare a orașului Visaginas. Inițial în calitate de membru al consiliului local, iar ulterior de cea de parlamentar.
Evghenii ȘUKLIN, deputat, Seimasul Lituaniei: „Noi, ca politicieni, am înțeles că, dacă se reduce numărul de angajați la centrală, trebuie să discutăm cu agenții economici care ar putea să-i preia pe acești angajați, să-i recalifice. În oraș mereu se deschid întreprinderi noi. Recent s-a deschis o companie de logistică, avem și companii de IT care sunt destul de dezvoltate”.
