Ratificarea Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a contribuit la elaborarea cadrului legal şi normativ privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova şi la elaborarea şi implementarea politicilor incluzive de către autorităţile centrale. După ratificarea Convenției, a fost atestată o dezvoltare a serviciilor comunitare şi a cadrului normativ pentru aceste servicii. Constatările sunt făcute de către Alianţa Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi în contextul împlinirii a 10 ani de la ratificarea documentului.
În cadrul unei conferinţe de presă la IPN, Galina Climov, directoare executivă a Alianței, a menţionat că datorită ratificării Convenției a fost posibilă realizarea asigurării mai multor drepturi ale persoanelor cu dizabilităţi. Politicile naţionale includ astăzi prevederi care să sporească accesul acestora la serviciile medicale, de abilitare şi rebilitare de calitate. „S-au făcut multiple studii sociologice cu privire la accesul la sănătate a persoanelor cu dizabilităţi şi mai bine de 80% din persoanele chestionate au indicat că au acces la servicii de sănătate în mică măsură sau deloc, mai ales la serviciile de recuperare, reabilitare, foi sanatoriale, mijloace şi echipamente speciale în funcţie de nevoi”, a spus Galina Climov.
60% din participanţii la studiu au indicat că au acces în mică măsură sau deloc la medicamente compensate. Se atestă imposibilitatea persoanelor cu dizabilităţi de mobilitate de a accesa servicii de asistenţă medicală specializată la domiciliu. În acest sens, Galina Climov crede că ar fi binevenit să fie incluse în pachetul de servicii medicale oferite de CNAM şi unele servicii medicale specializate la domiciliu pentru persoanele cu dizabilităţi severe de mobilitate. Este necesară elaborarea şi implementarea unui mecanism eficient de comunicare, transitere a datelor cu caracter personal şi referirea cazurilor între instituţiile de sănătate primară, spitale şi centre de sănănate mintală.
Cât privește asigurarea dreptului la muncă, Galina Climov recomandă elaborarea şi implementarea unui mecanism de colaborare între instituţiile de învăţământ şi angajatori. Este necesară şi promovarea la nivel naţional a practicilor de angajare asistată, pilotate de organizaţiile societăţii civile. Galina Climov s-a referit şi la dreptul persoanelor cu dizabilităţi la un nivel adecvat de trai şi protecţie socială. Aici, se cere revizuirea modalităţii de calculare şi acordare a prestaţilor alocaţiilor sociale, delimitarea prestaţiilor băneşti, care pot fi considerate surse de venit, de alocaţiile sociale acordate pentru îngrijire, însoţire sau supraveghere şi de compensaţiile alocate pentru transport.
Ludmila Iachim, directoare executivă a Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova, a menţionat că dreptul la o viaţă independentă şi trai în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi este realizat prin casele comunitare, serviciile de asistenţă parentală profesionistă pentru copii cu dizabilităţi, plasament familial pentru adulti etc. Cu toate acestea, există o insuficienţă a serviciilor sociale comunitare pentru persoanele cu dizabilităţi. În pofida cadrului legal existent, continuă instuţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi. Ludmila Iachim recomandă consolidarea eforturilor autorităţilor şi societăţii civile pentru dinamizaea implementării Programului naţional de dezinstuţionalizare a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale şi psiho-sociale din instituţiile rezidenţiale şi elaborarea unui mecanism de evaluare şi monitorizare a calităţii respectării dreptului la viaţă independentă şi trai în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi.
Cât privește asigurarea dreptului la educaţie pentru persoanele cu dizabilităţi, Ludmila Iachim a remarcat implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020, dezvoltarea seriviciilor de suport educaţional, includerea în Codul Educaţiei a prevederilor privind incluziunea educaţională a copiilor cu CES şi elaborarea cadrului şi suportului metodoligic pentru serviciile educaţionale care vin în sprijinul cadrului didactic. La acest capitol, Ludmila Iachim recomandă instruirea cadrelor didactice care să ofere servicii de consiliere şi ghidare în carieră pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare pentru lucrul cu copii cu dizabilităţi, identificarea şi aplicarea unor soluţii-tip pentru transportarea copiilor cu dizabilităţi la instituţiile de învăţământ, care să fie replicat în toate localităţile din ţară și crearea unei bănci de e-materiale şi echipamente didactice pentru copiii cu dizabilităţi, disponibile pentru închiriere de către instituţiile de învăţămând pentru facilitarea intregrării copiilor cu dizabilităţi senzoriale.
