Omul modern a devenit sclavul lucrurilor făcute cu scopul de a-l face să se simtă liber. Mai mult decât oricând hainele îl fac pe om şi nu numai. Telefonul, ceasul, maşina, sunt accesorii pentru care oamenii ar face aproape orice să le deţină. Cele mai noi modele, cele mai scumpe.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, prin mecanismul cererii şi a ofertei. Cu o singură condiţie, parşivă, mincinoasă, uneori absconsă. Reclama. Reclama s-a jucat de la început cu adevăratele nevoi. A creat filme, imagini, dorinţe, pasiuni. Şi aşa a influenţat cererea.

De ce am denumit consumerismul o boală?

Pentru că, din perspectivă psihologică, în spatele consumerismului se pot ascunde o seamă întreagă de afecţiuni. Să vedem care pot fi acestea şi cum se manifestă.

• O tulburare obsesiv compulsivă. Dorinţa permanentă de a cumpăra ceva dincolo de capacitatea individului de a se controla. Aşa ajunge să cumpere zeci de genţi, pantofi, ceasuri, bijuterii, etc, pe care nici măcar nu reuşeşte să le poarte vreodată.
• Narcisism. Indiferent dacă se află într-o relaţie de cuplu sau nu, consumeristul se manifestă prin cumpărături ce trebuie să arate lumii cât de deosebit este. Se consideră cel mai frumos şi deştept şi pentru asta nici o cheltuială nu este de ajuns.
• Hedonism. Tot ceea ce câştigă este pentru propria fericire. Pentru că viaţa este un perpetuu joc al plăcerii ce trebuie simţită la intensitate maximă.
• Histrionism. Trebuie să iasă cu orice preţ în evidenţă şi în acest scop cumpără tot ceea ce i se pare mai strălucitor, mai colorat, indiferent de costuri. Viaţa este o scenă şi el este personajul principal.
• Anxietate. Frica aproape permanentă aduce după sine costuri. Nesiguranţa se mai aplatizează atunci când cumpăra ceva. Acel “ceva”, poate reprezenta o soluţie de ieşire din stare. Uneori, anxietatea se manifestă şi prin ipohondrie, ceea ce înseamnă un periplu pe la medici în speranţa că cineva îi va spune cu adevărat de ce boală suferă. O boală ciudată ce pare fără leac, dar şi fără diagnostic concret.
• Depresie. Şi depresia poate deveni mai uşor de suportat atunci când îţi faci un cadou.

Toate afecţiunile de mai sus, pot îmbrăca haina “terapiei prin shoping” ceea ce este din perspectivă psihologică, o minciună. Un tratament ineficient ce se cere tot timpul aplicat, cu rezultate de moment, mediocre ce nu fac decât ca individul să se învârtă într-un cerc vicios, susţinut cu asiduitate de societatea bazată pe consum. Mai mult, mai nou, mai bun…

În acest scop, sunt plătite studii ce relevă cum poate fi influenţat consumatorul să rămână în capcana cumpărăturilor, în permanenţă nemulţumit de ceea ce are, alergând după o “fata morgana” ce pare atât de aproape uneori, la un pas distanţă, dar aproape niciodată atinsă. Şi nu sunt feriţi nici copiii, nici femeile sau persoanele gay. Toţi nu reprezintă decât cifre într-un tabel xls, pentru cercetători, simpli pioni pe o tablă de şah.

Soluţia? Evaluarea obiectivă a nevoilor, dincolo de ceea ce societatea impune ca şi model, mai aproape de ceea ce îi este cu adevărat necesar individului. În acest sens, avem cel mai îndelungat studiu, facut de Harvard, despre viaţa adulţilor, efectuat timp de 75 de ani, studio ce a relevant faptul că individul nu are nevoie decât de relaţii bune, de calitate. Nu de lucruri, nu de obiecte scumpe ci doar de dragoste, înţelegere, iubire, comunicare, comuniune. Aveţi acest studiu aici. 

Nu uitaţi, viaţa este minunată dacă aveţi cu cine să o împărtăşiţi. Emoţiile, sentimentele, sunt oferite de alţi oameni, nu de lucruri, nu de obiecte. Acestea sunt doar monede de schimb, cu o valoare mai de grabă simbolică, lipsite de căldura unei îmbrăţişări, de emoţia unui sărut, sau de privirea încărcată de iubire a partenerei. Acestea sunt cu adevărat nepreţuite şi nu pot fi cumpărate cu adevarat niciodată.