Fiecare al patrulea cetățean al Republicii Moldova are o boală a aparatului circulator. Din aceeași cauză moare fiecare al doilea. Probabil această statistică ar suna mai convingător decât mesajul inspirațional de la TV care ne îndeamnă să consumăm zilnic minim doi litri de apă și cinci fructe și legume.

Alimentația grasă, lipsa sportului, prea multe dulciuri, fumatul, tensiunea arterială ridicată, iar uneori chiar și o ceartă urâtă îți pot face inima rea.

Într-atât de rea, încât să ai nevoie de internare și chiar intervenții chirurgicale. La Institutul de Cardiologie secțiile sunt pline.

Pacienții internați aici sunt cei care au încercat să se lecuiască mai aproape de casă, în spitalele raionale, dar doctorii din regiuni au ridicat din umeri și i-au trimis în Capitală.

Ca să ajungi la secția Reabilitare, trebuie să treci de un paznic pedant, să urci șase etaje cu un lift sovietic, ce huruie de parcă și-ar lua zbor în cosmos, să încalți bahilele și să intri. Acolo găsești un culoar întunecos, cu două geamuri laterale și ușile care dau spre saloanele scăldate în lumină, de parcă au furat-o pe toată din coridor.

Aici sunt internați oameni care au suferit un infarct sau accident vascular cerebral, poate au hipertensiune arterială sau poate sângele lor nu mai alimentează inima cu substanțe nutritive și oxigen. Cu aceste diagnoze mor peste jumătate din cetățenii Republicii Moldova.

În salon este cald. Tudor stă pe patul de lângă ușă. Patul de la fereastră i-a revenit lui Serbian, iar între cei doi se odihnește moș Ion. Bărbații se cunosc deja de mai mult de o săptămână. „Moș Ion are 81 de ani. De când i-au schimbat o valvă cardiacă au trecut 10 ani și medicii se întreabă dacă să-i facă operație. Astăzi trebuie să facă un examen de coronarografie. Așteaptă să-l cheme la un etaj de mai jos, să-i bage camera în inimă, să depisteze ce are acolo”, povestește Tudor despre colegul de salon.

Bărbatul este mulțumit de condițiile din spital și de mâncarea de aici. Îi amintește de studenție, când a făcut cursuri de militărie și mânca regulat acolo: „Dimineața am avut ceai cu pâine cu unt. La ora 10 am mâncat terci cu orez. La ora 13, va fi prânzul și vom primi cărniță. Apoi, vom avea ceva la chindii. Ca la armată”.

Este a opta zi de când se află în spital. Speră să mai poată slăbi vreo 10 kg. Astăzi îi vor verifica glicemia de trei ori. „Trebuie să mănânc mai puțin și să aleg alimente de la care nu mă îngraș. Să ardă toate grăsimile celea. Fructe să mâncăm mai multe, să nu mâncăm carne de porc, dar mâncare ușurică, așa, cășulică. Cât mai puțin și mai des”, povestește bărbatul despre recomandările primite de la medici.

„Acasă mănânci fără măsură, te scapi…”, explică bărbatul, în timp ce, culmea ironiei, la radio se aude un cântec al unei interprete autohtone:

“

Am inima fierbinte
Respir cu dragostea
Bolnavă de iubire
Este inima mea.

Ceea ce l-a dus pe Tudor Popovici în cabinetul medicului a fost senzația că „nu-i ajunge aer”. Când avea de ridicat cutii la locul de muncă sau de dus niște căldări cu apă acasă, bărbatul se sufoca. Înțelegea că nu-i ajunge aer și că acesta nu este semn bun. Îl așteaptă o intervenție chirurgicală peste 2-3 săptămâni. Pentru cazul în care doctorii nu-l vor ține internat, fiica i-a adus mâncare pentru câteva zile.

“

– Fetele mi-au scris ce să mănânc de acum înainte, ca să mă păzesc. Smochine la ora 7 dimineața. La ora 10 gutuie coaptă cu nuci. La 13 supă de pește, la ora 16:00 – 200 gr de kiwi și apoi pannacotta cu avocado.

– Ce-i asta pannacotta?, îl întreabă colegii de salon curioși.

– Asta e un fel de fruct. Bărbatul continuă să citească de pe foile primite de la fiică. La ora 7 – hrișcă cu semințe de bostan. La ora 10, bostan copt cu scorțișoară. La ora 13, fileu de pui cu brocle, adică varză brocle, verzie. Apoi, nu poți să mănânci numai brocle, dar cu carne o mănânci. La ora 4 brânză degresată. La ora 6, ragu din morcov… adică morcov mărunțit cu ardei gras, vânătă, totul amestecat… Pomello, eu nu știu cuvântul acesta, spune bărbatul.

E timpul pentru recolta de sânge, după care lumea merge la prânz. Personalul mișună pe holurile Secției de reabilitare, pe un fundal de… bormașină. Jumătate din secție este în reparații, ceea ce înseamnă că din cele 20 de locuri disponibile, doar 10 pot fi și sunt ocupate de bolnavi. În această agitație, moș Ion a ațipit, așteptându-și rândul la coronarografie, iar în salonul de alături dispoziția era cu totul alta.

„Ați venit într-un moment nepotrivit. Nu-i frumos. Omul și așa psihologic este jos. Noi și așa suntem obijduiți de soartă”, ne întâmpină unul dintre bărbații internați.

Despre starea psihologică a unor pacienți, Eleonora Vataman, șefa Departamentului insuficiență cardiacă din cadrul Institutului de Cardiologie, știe. Profesoara universitară zice că toți pacienții sunt consultați de medicul psiho-neurolog.

Eleonora Vataman,
șefa Departamentului insuficiență cardiacă,
IMSP Institutul de Cardiologie

Majoritatea pacienților au un spectru foarte larg de dereglări psihoemoționale. Apariția unei maladii și a unei operații este un stres foarte mare pentru pacient, care-l marchează și-l urmărește tot timpul. Uneori, medicii au făcut mult pentru a-l ajuta pe pacient să revină într-o stare bună, să aibă capacități să se îngrijească, chiar să muncească, să facă eforturi. Dar el este înspăimântat de orice și nu poate trece pragul acesta ca să se angajeze în activități. În acest fel, poate să se izoleze, să aibă depresie.

Potrivit specialistei, reabilitarea pacientului are loc din prima zi când s-a produs evenimentul. „Reabilitarea înseamnă că omul deja are boală. El urmează să trăiască cu ea în continuare și trebuie să primească niște instrucțiuni de comportament”, explică doctora. Ea recunoaște că perioada de 10-14 zile în care se află în spital nu este suficientă ca bolnavul să schimbe ceva în stilul său de viață. De aceea, în spital are loc și educația pacientului, care include informații despre boala lui, factorii de risc, metodele de prevenire, despre medicamentele pe care trebuie să le ia, despre reacțiile adverse și despre faptul că nu trebuie să facă întreruperi, despre alimentație corectă, dar și despre antrenamentele fizice.

În afară de medicamente, alimentație corectă, consiliere psihologică, investigații, pacienții de la Reabilitare fac sport. Unora li se recomandă să meargă pe coridorul secției de două ori pe zi dintr-un capăt în altul, altora – să coboare și să urce patru scări pe zi. În alte cazuri, pacienții frecventează sala de sport unde, sub supravegherea strictă a medicului și a tehnicianului kinetoterapeut, fac exerciții aerobice și activități la aparatele de exerciții fizice.

La externare, specialiștii îi trimit acasă cu o listă lungă de to do-uri: alimentație sănătoasă, exerciții fizice, investigații, evidență la medicul de familie și la chirurgul din raion și multe altele. Printre ele: să nu ridice greutăți. Ridicarea a 10 kg este un efort fizic foarte mare.

„Eu nu am făcut prea mare efort. Nu am ridicat mai mult decât o căldare cu greutate. Am descărcat o mașină de grăunțe cu căldarea. Dar eu doar cu o căldare am lucrat”, povestește amuzată de situație șefa Departamentului insuficiență cardiacă, Eleonora Vataman, despre unul dintre pacienții ei.

Boala despre care vorbește pacientul Iurie Ecimaev se numește ateroscleroză. Ea este vinovată de scăderea aportului de oxigen spre organe. Ateroscleroza poate duce la infarct de miocard, accident cerebral, arteriopatii periferice și alte boli. Deși se declanșează odată cu nașterea omului, ea se dezvoltă diferit pe parcursul vieții, în funcție de mai mulți factori. Unul dintre factorii importanți este colesterolul.

Cel mai bun tratament – prevenția

Totuși, pentru a evita un infarct sau alte boli cardiovasculare, este nevoie să avem o dietă sănătoasă. Unul dintre factorii de risc este mărirea colesterolului în sânge. Colesterolul se conține în grăsimea de origine animalieră. „Dacă mâncăm friptură de porc de Crăciun, nu este grav. Dacă o mâncăm în fiecare săptămână, s-ar putea să avem probleme”, spune Eleonora Vataman.

S-ar putea să avem și alte probleme de sănătate dacă mâncăm des alimente prăjite, afumate și greu de digerat. În această categorie intră și produsele de patiserie. Prea mult dulce este o sarcină mare pentru pancreas, el nu reușește să-l prelucreze. Dar nu este vorba doar despre dulce, ci și despre zahărul care se conține în foarte multe produse alimentare. Medicii recomandă, în aceste cazuri, de consumat 500 de grame de fructe și legume pentru antioxidanți, dușmanii colesterolului.

Ca să fie prevenite și depistate la timp bolile aparatului circulator, există un protocol standardizat pentru medicii de familie, care se numește „Evaluarea riscului cardiovascular global”. Ei utilizează diagramele SCORE, propuse de Societatea Europeană de Cardiologie și stabilesc riscul cardiovascular. Potrivit diagramei, există cinci factori de risc pentru bolile cardiovasculare: sexul, vârsta, tensiunea, nivelul de colesterol și fumatul.

De exemplu, un bărbat de 55 de ani, fumător, cu tensiunea de 180 mmHg și 8 mmol/L colesterolul, prezintă un risc de boli cardiovasculare fatale de 22% în următorii 10 ani. Dacă acest bărbat întrerupe fumatul, cu aceeași tensiune arterială și colesterol, ar înjumătăți riscul. Dacă se normalizează tensiunea arterială și nivelul colesterolului, el ajunge în categoria de risc de 2%.

De asemenea, medicii recomandă persoanelor sub 50 de ani, care au un factor de risc cardiovascular ridicat, fie colesterolul, fie tensiunea arterială, fie au diabet sau sunt supraponderale să facă investigații medicale. De asemenea, persoanele tinere cu istoric familial de boli cardiovasculare premature (mai devreme de 55 de ani la bărbați și de 65 de ani la femei), la fel, ar trebui să fie mai atente. Asta pentru că bolile cardiovasculare depind, pe lângă stilul de viață, de genetică.

Cum trăim după?

Maria Velicico are 85 de ani. A ajuns de câteva ori la Institutul de Cardiologie, a fost și la Reabilitare.

Este născută în s. Zăzuleni, Râbnița, însă a ajuns în s. Budești după ce s-a căsătorit. În 1956, a devenit învățătoare de clasele primare în școala din sat.

Încă atunci când studia la școala pedagogică simțea că ceva nu este în regulă cu inima ei. Când alergau la lecția de educație fizică, ajungea ultima la finiș dintre fete și când nu mai putea, se așeza. Atunci i s-a spus că are o boală cardiacă congenitală. Apoi, când a devenit învățătoare și le arăta copiilor cum să sară în coardă și ce exerciții să mai facă, simțea cum se sufocă.

Cuvintele medicilor au convins-o. În ’56, când i-au depistat boala, doctorii nu i-au spus ce reguli trebuie să respecte ca să fie bine, nu au sfătuit-o ce stil de viață să adopte. Pentru sănătate, la inițiativa ei și a soțului, mergeau des la sanatoriu unde mai făcea exerciții, pe lângă diferite tratamente. La externare, medicii îi recomandau să le repete acasă. „Le-am făcut eu, dar pe urmă le-am lepădat”, povestește femeia.

„Am umblat în cizme de cauciuc, prin glod, prin apă” spune Maria Velicico, intuind că acestea, împreună cu reumatismul, ar fi cauzele înrăutățirii bolii ei de inimă. După operație, a lucrat încă doi ani la școală. Ulterior, a rămas acasă să-și îngrijească soțul, bolnav de cancer. Cu toate acestea, îi lipsea foarte mult școala. Așa că se ducea la lecțiile colegei ei, Vera Condratievna. Nu lipsea nici de la primul și nici de la ultimul sunet. Încet-încet, lucrul din grădină a făcut-o să nu mai simtă lipsa școlii. Aproape de sfârșitul secolului, soțul ei a decedat.

Maria Velicico a fost recent la Institutul de Cardiologie din Chișinău la consultația unui specialist. Medicul i-a arătat fotografii cu inima ei: „Inima are două trompe care pompează sângele. Una se închide și alta se deschide. Ele sunt betonate și nu mai funcționează așa cum trebuie”. Auzind în ce stare este inima ei, consternată, pacienta a vrut să știe pe unde ajunge, totuși, sângele în inimă. „Își găsește loc cumva”, i-a spus medicul. De atunci, când stă uneori în liniște, își aude inima: poc-poc, poc-poc. „De parcă s-ar îneca. Cât va mai rezista…”, se gândește bătrâna, ducându-și mâna la inimă, fără să știe răspunsul.

Ca inima să funcționeze mai bine, Maria Velicico spune că trebuie să consume stafide și cât mai multe fructe și legume. În iarna aceasta a mâncat multe banane și mandarine. Iar pentru ca inima, în general, să funcționeze, i-au fost prescrise pentru un termen nelimitat două pastile dimineața și altele trei seara.

Maria Velicico are dreptate când spune că trebuie să mănânce multe fructe și legume, la fel cum are dreptate „televizorul” când ne îndeamnă să consumăm mai puțină sare, zahăr și grăsimi. Dar ca să nu ajungem să fim acel unu din patru cetățeni ai Republicii Moldova care suferă de boli cardiovasculare, nu trebuie să mișcăm munții din loc, ci să avem grijă de alimentația noastră, să facem sport și să fim atenți la nivelul tensiunii arteriale și la cel al colesterolului în sânge.