Într-un interviu acordat Deutsche Welle, un fost angajat român al abatorului unde aproape 1.000 de români s-au infectat cu coronavirus povestește coșmarul care devenise acest loc de muncă.
Românul spune că cei mai mulți muncitori au fost obligați să muncească ore suplimentare, pentru care nu au fost plătiți, iar condițiile de cazare erau sub orice critică.
Peste 1.500 de muncitori de la un abator Tonnies din Gutersloh au fost testaţi pozitiv pentru noul coronavirus, iar cei mai mulți dintre ei sunt români. După ce informația a devenit publică, în cursul acestei săptămâni, au ieșit la lumină detalii revoltătoare despre condițiile de muncă la acest abator.
Românul care a lucrat timp de doi ani aici spune în interviul acordat Deutsche Welle că a fost obligat să muncească peste program, fără plată. „Erau 12 sau chiar 13 ore lucrate… Am notat orele suplimentare. La final, însă, nimic din toate acestea nu s-au regăsit pe fluturașul de plată al salariului”, spune el.
Românul spune că în interiorul abatorului erau condiții foarte grele de muncă: „Era foarte frig și umed, liniile de asamblare se mișcau foarte repede. I-am auzit pe colegi plângând noaptea de la atâta durere. Mâinile le erau umflate cu totul, dar ne-am încurajat unii pe alții și ne-am spus să răbdăm”.
„Un prieten de-al meu m-a rugat să-l iau cu mine, a vrut cu adevărat să lucreze în Germania. I-am spus: ia cel puțin destui bani de buzunar pentru a-ți cumpăra un bilet înapoi spre casă. A fost un sfat bun, pentru că după o singură zi la Tonnies, prietenul meu nu a mai rezistat și s-a întors în România”, mai spune românul.
Fostul angajat a mai spus că, periodic, se făceau controale, iar atunci toți angajații erau instruiți să încetinească ritmul, iar viteza liniei de procesare era redusă.
Muncitorii români erau foarte rău tratați: „Era foarte rău când eram bolnavi: maiștrii țipau la noi că pur și simplu nu trebuie să ne declarăm bolnavi. Odată ce am avut o răceală urâtă și au țipat la mine. Atunci m-am oprit.”
Cât despre condițiile de cazare, românul spune: „A fost întotdeauna foarte aglomerat, uneori erau 10, 12 sau alteori chiar 14 persoane într-un singur apartament. Chiria lunară era de 200 de euro de persoană.”
Românul spune că mai păstrează legătura cu foști colegi: „Doi colegi sunt acum în carantină. Ei spun că li s-a adus suficientă mâncare și apă, dar sunt foarte neliniștiți pentru că nu știu ce se va întâmpla”.
Românul lucrează acum pentru o altă companie similară germană și este mulțumit de condițiile de muncă.
