Înmulţirea rapidă a populaţiei, lipsa de acces la alimente şi apă şi expunerea tot mai mare la dezastre naturale înseamnă că peste un miliard de persoane riscă să fie strămutate până în 2050, conform unei noi analize a ameninţărilor ecologice globale, relatează Reuters.
Realizat de Institutul pentru Economie şi Pace (IEP), un think-tank care produce anual indexurile legate de terorism şi pace, Registrul privind Ameninţarea Ecologică foloseşte date de la ONU şi din alte surse pentru a evalua opt ameninţări ecologice şi pentru a prezice care vor fi ţările şi regiunile supuse celui mai mare risc.
În contextul în care previziunile privind populaţia lumii arată că aceasta ar putea ajunge la aproape 10 miliarde până în 2050, amplificând lupta pentru resurse şi alimentând conflicte, cercetarea arată că 1,2 miliarde de persoane care trăiesc în zone din Africa Subsahariană, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu ar putea fi forţate să migreze până în 2050.
Comparativ, factorii ecologici şi conflictele au dus la strămutarea a circa 30 de milioane de persoane în 2019, relevă raportul.
„Aceasta va avea efecte sociale şi politice uriaşe, nu doar în lumea în curs de dezvoltare, dar şi în cea dezvoltată, în contextul în care migraţia în masă va duce la valuri mai mari de refugiaţi spre majoritatea ţărilor dezvoltate”, a spus Steve Killelea, fondatorul IEP, scrie Agerpres.
Cele două mari amenințări asupra comunităților sărace
Registrul grupează ameninţările în două largi categorii: una cuprinde insecuritatea alimentară, resursele puţine de apă şi înmulţirea populaţiei, iar alta vizează dezastrele naturale, printre care inundaţii, secete, cicloane, creşterea nivelului mării şi creşterea temperaturilor
Rezultatul este o analiză care evaluează cu cât de multe ameninţări se confruntă fiecare din cele circa 150 de ţări şi capacitatea fiecăreia de a le face faţă.
În timp ce unele state, cum ar fi India şi China, sunt cel mai afectate de lipsa apei în următoarele decenii, altele ca Pakistan, Iran, Mozambic, Kenya şi Madagascar se confruntă cu o combinaţie toxică de ameninţări, precum şi cu o abilitate în scădere de a le face faţă.
„Aceste ţări sunt în general stabile acum, dar au o mare expunere la ameninţări ecologice şi o ‘pace pozitivă’ redusă şi în deteriorare, ceea ce înseamnă că se confruntă cu un risc mai mare de viitor colaps„, relevă analiza de 90 de pagini.
Potrivit lui Killelea, lumea are cu 60% mai puţine resurse de apă proaspătă la dispoziţie decât în urmă cu 50 de ani, în timp ce cererea de mâncare este preconizată să se majoreze cu 50% în următorii 30 de ani, determinată în mare parte de expansiunea clasei de mijloc în Asia.
Aceşti factori, combinaţi cu dezastre naturale care ar urma cel mai probabil să devină mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, înseamnă că inclusiv cele mai stabile state vor fi vulnerabile până în 2050.
IEP speră ca registrul, care ar putea deveni o analiză anuală, să ajute la stabilirea politicilor de ajutor şi dezvoltare, cu accent mai mare şi cu mai multe fonduri în ceea ce priveşte efectele schimbărilor climatice.
