Criza creată și restricţiile impuse de autorităţi în contextul epidemiei COVID-19 au remodelat legăturile dintre copii și părinţi, dintre bunici și nepoţi. Vizitele pe fugă, mesele care reuneau familia, îmbrăţișările și ascultatul poveștilor pe genunchii bunicilor au devenit, peste noapte, imposibile. „Eram fericiţi și nu știam! Izolarea a venit brusc, fără să ne da prea mult timp de gândire. Și e bine că a venit așa, pentru că ne-a dezvăluit fiecăruia care sunt lucrurile, obiceiurile, oamenii pe care i-am pus în locul lui Dumnezeu și cărora ne-am închinat cu clipele vieţii noastre”, susţine psihologul Rodica Rudei.
Solicitată de IPN, cu ocazia Zilei Internaționale a Familiei, marcată astăzi, 15 mai, psihologul spune că fericirea în familie este una în care fiecare membru simte că îi sunt împlinite nevoile, iar atingerea acestui succes depinde de capacitatea cuplului de a se adapta la solicitările la care este supus.
„În această perioadă s-au adunat mai mulți factori de stres decât este capabil cuplul să gestioneze, astfel relaţia ajunge să manifeste dezechilibru. Însă fiecare cuplu pune la comun un capital de competenţe, care poate include abilităţi de rezolvare a problemelor, sprijin reciproc, abilităţi de comunicare eficientă și adaptare la schimbarea rolurilor în cuplu pentru a face faţă crizei”, menţionează psihologul.
Potrivit lui, oricât de ușor oamenii s-ar adapta la situaţii noi, săptămânile trecute au purtat în ele un aer dens de incertitudine. Unii s-au confruntat cu separarea de cei dragi, cu doliul, cu șomajul și cu probleme financiare, în timp ce pentru alţii a fost un răspuns neașteptat la o nevoie nerostită.
„Este foarte important să fim, să rămânem conectați cu bunicii noștri, care reprezintă cel mai mare pericol de infectare, dar și de singurătate. Putem să ne facem mici rutine împreună, să știm și noi, și ei că, la o anumită oră, vorbim la telefon și povestim cum ne-am petrecut ziua. Sau că, la o anumită oră, ne vedem pe Skype sau pe Whatsapp și facem ceva împreună”, susţine psihologul.
În opinia sa, toate acestea ar trebui să construiască pentru cel vârstnic o realitate în care distanţarea lui socială nu înseamnă izolare și abandonare în singurătate, ci o îmbogățire a sensului vieții și o protecție sigură a stării de bine.
„Speranța, credința și dragostea sunt valorile obligatorii care trebuie antrenate și desăvârșite în familii pentru că ele aduc sănătate și lungesc viața, pentru că ușurează poverile și contribuie la împlinirea nevoilor celor dragi! Doar acei care trăiesc în felul acesta respectă legea cerului și sunt cu adevărat fericiți!”, adaugă Rodica Rudei.
