Aproape 700 de tone de dioxid de carbon au fost eliberate în atmosferă în fiecare minut al anului 2020, arată datele din satelit ale Serviciului pentru schimbări climatice Copernicus (C3S), administrat de Uniunea Europeană.
În total, 244 megatone de CO2 provenite de la incendii în interiorul Cercului Arctic, în perioada 1 ianuarie – 31 august. Acesta este cel mai ridicat nivel de emisii înregistrat pentru regiune și este deja cu o treime mai mare decât totalul de anul trecut, când au fost produse doar 181 megatone de gaze cu efect de seră în 12 luni.
Imaginile zilnice și observațiile luate din spațiu dezvăluie amploarea incendiilor, provocate de încălzirea globală, care au creat pene de fum echivalente cu mai mult de o treime din Canada.
Incendiile s-au concentrat în primul rând în Republica Sakha din Rusia și Siberia.
Pentru al doilea an consecutiv, Siberia a fost devastată de incendii gigantice, favorizate de temperaturi record care depăşesc în medie cu peste 5 grade Celsius temperaturile normale ale sezonului. Asociată cu soluri mai puţin umede decât cele normale, această canicula a creat condiţii ideale pentru proliferarea incendiilor care au devastat imensele păduri din Siberia.
Potrivit Copernicus, unele incendii ar fi putut fi chiar declanşate de incendii “zombie”, care ar fi continuat să ardă sub pământ după incendiile fără precedent care s-au produs în aceste zone în 2019.
În iunie, s-a înregistrat o temperatură de 38 de grade Celsius în Verhoyansk, la 3.000 de mile est de Moscova.
Predicțiile anterioare au sugerat că astfel de temperaturi nu vor ajunge în regiune până în anul 2100, indicând că cercul polar arctic se încălzește mult mai repede decât se anticipase.
Un studiu realizat de Copernicus a constatat că pentru temperatura medie siberiană din fiecare iunie din 1950 până în 2018, anul acesta a fost cu până la 10 °C mai mare.
Între iunie și august, incendiile din districtul federal de est al Rusiei au emis în total aproximativ 540 megatone de CO2.
Cifra pentru această zonă, care se află în afara cercului polar arctic, depășește cele mai mari emisii totale anterioare, care au fost înregistrate în 2003.
Mark Parrington, om de știință principal și expert în incendii la CAMS, comentează: „Incendiile arctice care ard de la mijlocul lunii iunie, cu o activitate ridicată, au depășit deja recordul din 2019 în ceea ce privește scara și intensitatea, reflectate în emisiile estimate de CO2. Știm din datele climatice furnizate de serviciul nostru paralel de la ECMWF, Copernicus Climate Change Service (C3S), că aceste condiții mai calde și mai uscate au prevalat din nou în această vară”.
Cercetările UE au examinat, de asemenea, incendiile care afectează o mare parte din sud-vestul SUA, în special cele observate în California.
„Monitorizarea noastră este vitală pentru a înțelege modul în care amploarea și intensitatea acestor incendii au un impact asupra atmosferei în ceea ce privește poluarea aerului. Aceasta oferă, de asemenea, informații utile oamenilor de știință, factorilor de decizie politică și organismelor relevante din întreaga lume”, a declarat Mark Parrington.
La nivel mondial, emisiile de CO2 generate de incendii au fost, în medie, de aproximativ șapte miliarde de tone pe an începând cu anul 2000 și au fost chiar mai mari în anii 1990, potrivit Copernicus.
Dar producția umană de gaze cu efect de seră din arderea combustibililor fosili – 37 miliarde de tone anul trecut – a crescut cu aproape 50% în aceeași perioadă.
