Incluziunea socială este un subiect tot mai prezent în discursul public, însă la nivel local, în comunități precum Nisporeni, conceptul capătă o dimensiune mult mai umană și mai concretă. Aici, oamenii se cunosc între ei, se văd zilnic pe stradă, iar diferențele – fie de statut social, origine, dizabilitate sau posibilități materiale – devin vizibile și, uneori, greu de gestionat.
De la teorie la realitate: cum se simte incluziunea la nivel de oraș
În teorie, incluziunea înseamnă acces egal la educație, sănătate, oportunități și participare socială. Dar în practică, la Nisporeni, aceasta se traduce prin întrebări simple, dar esențiale:
- Este văzut fiecare copil?
- Are fiecare familie acces la sprijin specializat atunci când are nevoie?
- Există toleranță sau doar acceptare superficială?
- Este comunitatea pregătită să ofere șanse reale pentru cei aflați în dificultate?
„Incluziunea socială nu înseamnă doar să primești copilul în școală. Înseamnă să creezi un mediu în care el să poată învăța, să se simtă respectat și să nu fie etichetat. Copiii simt diferența dintre acceptare și integrare reală.” – Olga Dumea, șefa Serviciului Asistență Psihopedagogică Nisporeni.
„Copilul, nu eticheta” – schimbarea de mentalitate începe cu limbajul
Mulți copii din Nisporeni sunt încă etichetați ca „problemă”, „dificil”, „copil cu nevoi”. Invitatele emisiunii au subliniat că incluziunea începe atunci când renunțăm la etichete și privim copilul ca individ, nu ca diagnostic.
„La nivel instituțional, am făcut progrese. Avem cadre formate, programe adaptate. Dar cel mai greu se schimbă mentalitățile. Când spui ‘copil cu probleme’, îl pui deja într-o categorie. Noi lucrăm pentru a schimba nu doar sistemul, ci și modul în care comunitatea privește acești copii.” – Rodica Marian, șefa Direcției Învățământ, Tineret și Sport Nisporeni.
De ce este importantă incluziunea socială pentru întreaga comunitate
Incluziunea nu este un beneficiu doar pentru persoanele vulnerabile. O comunitate care include este o comunitate mai puternică, mai conectată și mai rezilientă. Când copiii cresc într-un mediu în care diferențele sunt respectate, se formează adulți responsabili, empatici și activi civic.
Specialiștii atrag atenția:
– Incluziunea reduce abandonul școlar.
– Crește încrederea în instituțiile locale.
– Îmbunătățește climatul educațional și social.
– Construiește o comunitate solidară, pregătită pentru schimbare.
„Incluziunea este un câștig pentru toți. Atunci când un copil vulnerabil reușește, întreaga comunitate are de câștigat. El nu devine o povară socială, ci un membru activ al comunității.” – Olga Dumea.
Acest articol este realizat în cadrul Proiectului „Mass-media locală în sprijinul incluziunii și coeziunii sociale pentru o societate echitabilă”.
