Aici, polonezi, lituanieni, belaruși și tătari trăiesc împreună de generații. După aderarea Lituaniei la Uniunea Europeană, fondurile comunitare au adus nu doar infrastructură și centre culturale, ci și șansa de a păstra vie identitatea fiecărei etnii.
Maišiagala este o mica localitate situată în raionul Vilnius cu o populație de circa 1800 de persoane. 55% sunt de etnie poloneză, 25% sunt lituanieni, iar restul – belarusi, ucraineni, caraimi, tătari și alte etnii. După aderarea Lituaniei la Uniunea Europeană reprezentanții grupurilor entice, altele decât lituanienii, au înțeles că legislația comunitară le asigură protecție și le oferă suport financiar pentru păstrarea identității naționale.
Andnej ADOMAITIS, primar, șeful Comunității poloneze, Maišiagala: ”Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, viața unor localități precum Maishogala, a devenit mai activă. În acest timp, au fost fondate mai multe comunități, inclusiv a noastră. În 2011, am organizat o reuniune în incinta școlii noastră și am decis că trebuie să organizăm o comunitate poloneză pentru a putea profita de proiectele și finanțarea destinate comunităților etnice. Ne-am gândit atunci și la ce am avea nevoie, la ce ne-am dori să facem”.
Obținând statut juridic, comunitatea polonezilor din Maišiagala au început să aplice la diverse concursuri de granturi europene.
Andnej ADOMAITIS, primar, șeful Comunității poloneze, Maišiagala:”Primul proiect a fost unul focusat pe dotarea tehnică a comunității noastre, adică computere, mobilier și altele. Tot ce ne-ar ajuta să începem activitatea. Apoi am aplicat la un proiect mai mare cu o sumă totală de 200 de mii de litas. Pe atunci Lituania incă nu trecuse la euro. La prima etapă de proiect am achiziționat echipamente necesară pentru a organiza concerte sau evenimente culturale în aer liber. Ce înseamnă asta? Am achiziționat o scenă, corturi, echipamente, tot ce este necesar pentru organizarea unor evenimente culturale.”
Îstoric, pământurile pe care este situată localitatea Maišiagala au avut mai mulți proprietari, ultimii dintre ei fiind familia contelui polonez Onufry Houvalt. În jurul anului 1806, acesta a inițiat construcția unui conac în stil classic care a fost finalizată la sfărțitul sec XIX. După cel de-al Doilea Război Mondial, Conacul Houvalt a fost folosit pentru numeroase scopuri, iar în 2016 cu sprijin primit din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene, acesta a fost renovat și adaptat la necesitățile comunității, devenind un Centru de Meșteșuguri și Cultură.
Irina WASILEVSKA, directoare, Centrul de Meșteșuguri și Cultură, Maišiagala: ”Aici puteți vedea cum se făceau vasele de ceramică înainte, atunci când lutul era prelucrat manual. Era frământat, I se dădea forma și era ars. Acum totul este automat. Acum avem excursii și ateliere unde copiii învață să facă lucruri din ceramică. După ce au sculptat, se pornește cuptorul. Temperatura poate atunge până la 2000 de grade. Este un cuptor adus de la Berlin. După aceasta obiectele sunt glazurate și sunt puse dinnou la cuptor. ”
Directoarea Irina Wasilevska, ne-a spus că directoare Centrul de Meșteșuguri din Maišiagala își propune să păstreze tradițiile, obiceiurile și practicile vechi ale polonezilor din regiunea Vilnius, prin revitalizarea lor constantă. În acest scop sunt desfășurate lecții, ateliere și alte activitățile educaționale care sunt adresate atât copiilor, cât și adulților.
Irina WASILEVSKA, directoare, Centrul de Meșteșuguri și Cultură, Maišiagala:”O săptămâna înainte de Paște, Isus este salutat peste tot cu bucurie și cu asemenea ”Palmieri”. Palmierii noștri sunt făcuți din plantele pe care le adunăm pe câmpurile noastre. Ele sunt colorate cu vopsele natural preparate din mușchi, coajă de stejar, culoarea albastră o obținem din albăstrele. Apoi fiecare îmbină plantele și decorează palmierii după bunul său plac. De cele mai deseori este folosit inul. Pe la noi se spune , spun ei, aduce pace, sănătate, bucurie, căldură și aproape peste tot punem acest In. Se spune chiar că e bine să-l avem acasă.”
Comunitatea Maišiagala implementează multe proiecte interesante. Unul dintre acestea este înființarea Clubului Gospodinelor care sunt foarte populate în localitățile din Polonia. Apropo, bucătăria a fost dotată cu cele necesare tot cu bani din proiecte europene.
Andnej ADOMAITIS, primar, șeful Comunității poloneze, Maišiagala:”Programul a inclus și un curs de bucătari. Au venit profesioniști care au învățat gospodinele să prepare diverse bucate din pește și din carne. Apoi au învățat cum trebuie să fie deservită corect o masă de sărbătoare, unde este locul fiecărui vas sau tacâm. După care fiecare familie a trebuit să prezinte specialitatea casei.”
Un alt conac al nobililor polonezi a fost restaurant și transformat în Centru cultural este cel din Glitiškės. În total, costurile pentru renovarea lui Un total dau constituit peste 3 milioane 200 de mii de euro. Aproximativ 1 milion 700 de mii au fost bani alocați din bugetul municipal, 500 de mii de euro – din bugetul de stat, iar peste 1 milion de euro a oferit din fondurile europene.
Alina KOSTIUŠCEVENE, administrator, Centru de Cultură, Glitiškės: ”Acesta este probabil în present cel mai mare și mai frumos conac din zona noastră. Și, prin urmare, este folosit nu doar de locuitorii comunității noastre, ci și de administrația locală și alte organizații de stat care vin aici, pentru a organiza conferințe, traininguri, seminare. De asemenea, avem aici un muzeu, o bibliotecă, o clasă de informatică, un atelier de ceramic unde sunt desfășurate diverse activități pentru copii și adulți. Aici sunt organizate diverse evenimente culturale de talie internațională, la care vin oaspeți din Letonia, Polonia și din țările vecine. Conacul nostru este acum inclus și în circuitul turistic al regiunii noastre.
În toate localitățile unde locuiesc compact comunitățile de polonezi, pe lângă liceele cu predare în limba lituaniană funcționează funcționează și cele cu studiere în limba poloneză. Ana Matveiko, poloneză de origine, consilieră pe proiecte și investiții la Consiliul rational Vilnius, ne-a spus că, în cadrul politicilor europene de incluziune există mai multe programe care au scopul șă consolideze comunitățile înclusiv pe dimensiunea etnică și culturală.
Ana MATVEIKO, consilieră pe proiecte și investiții la Consiliul rational Vilnius:”Printre inițiativele focusate pe integrarea minorităților naționale în societate sunt proiecte precum InterEk. Interreg este o cooperare transfrontalieră, pe care o desfășurăm preponderant cu polonezii. Mai există programe, precum cele destinate Regiunii Mării Baltice, unde organizăm diverse proiecte cu estonieni, letoni, polonezi. Proiecte Interreg sunt mici, de circa 50 de mii fiecare, dar acestea contribuie mult la integrare: ei vin la noi, noi mergem la ei.”
Lituania are o populație de aproximativ 2,8 milioane de locuitori. Conform ultimului recensământ realizat în 2021, majoritatea populației o constituie lituanienii etnici, reprezentând aproximativ 84,6%. Poloneziiconstituie cca6,5%, rușii – aproximativ 5,0%, belarușii – în jur de 1,0%, iar în rest sunt ucrainenii, evreii, tătarii și alte grupuri. Deși limba de stat este lituaniana, minorităților entice le sunt asigurate dreptul la educație în limba maternă, dreptul de a-și păstra cultura, de a înființa organizații proprii și de a participa în viața publică. Există școli și licee în limbile polonă și rusă, iar mass-media în limbile minorităților este încurajată. Această abordare contribuie nu doar la stabilitatea internă, ci și la consolidarea Lituaniei ca stat european modern și incluziv.
