Sustenabilitatea serviciilor sociale poate fi asigurată printr-un dialog permanent între prestatori și autoritățile care finanțează. O metodologie de costificare a acestor servicii ar aduce foarte multă claritate la planificarea bugetelor. O spune președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, care acum un an a lansat la Bălți un serviciu de acordare a asistenței integrate copiilor victime sau martori ai infracțiunilor, de tip Barnahus. Și deși este finanțare asigurată din bugetul de stat, nu toate liniile de buget pot fi acoperite pentru a asigura calitatea serviciului.
„Dacă ne referim la anul 2022, noi am contribuit 50 la 50, adică chiar dacă tot ce ține de salarii, de utilități, erau acoperite de bugetul oferit de stat, alte activități, cum ar fi dezvoltarea capacităților, instruirea, sensibilizarea, informarea, dezvoltarea capacităților profesioniștilor din cele 11 raioane și un municipiu care de fapt referă cazurile și colaborează la soluționarea cazurilor – toate aceste cheltuieli au fost pe seama noastră, ca organizație, din sursele donatorilor. Este un exemplu în care noi împreună, fiecare cu ce a putut contribui, am realizat un scop comun – am prestat un serviciu de calitate și suntem mulțumiți de rezultatul obținut în primul an de activitate. Am reușit să deschidem serviciul și să oferim asistență de specializare înaltă pentru 79 de copii victime ale abuzului sexual și violență în familie”, a declarat Daniela Sîmboteanu într-un interviu pentru IPN.
Potrivit ei, Centrul de tip Barnahus din Bălți este un serviciu regional care nu acoperă o singură unitate teritorial-administrativă, dar o regiune întreagă – acoperim 11 raioane și municipiul Bălți. „Respectiv, pentru acest tip de serviciu este necesară o sustenabilitate financiară, cu asigurarea finanțării din resursele bugetului de stat, luând în calcul și categoria de beneficiari pe care o asistăm, dar și gradul de vulnerabilitate – vorbim despre copii victime ale abuzului sexual, traficului de ființe umane și violenței în familie. Adică, e nevoie de o bugetare pe termen mediu a acestui serviciu, cu estimarea prealabilă a numărului de beneficiari, reieșind din statisticile care există an de an cu privire la numărul de infracțiuni săvârșite împotriva copiilor”, a notat președinta CNPAC.
La etapa de elaborare a cadrului normativ și de pilotare și costificare, CNAPC s-a condus de o metodologie de costificare a serviciului care a fost elaborată împreună cu experții. „Deși am făcut această costificare, deși ea ne-a ajutat să facem advocacy ca banii să fie alocați din bugetul de stat, spre regret, acest mecanism încă nu funcționează. Această metodologie ne este foarte utilă nouă, ca organizație care urmărim evoluția fenomenului și potențialele costuri în eventualitatea că va crește numărul de adresări. Ne ajută să facem pledoarie, să argumentăm în fața Guvernului, a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, atunci când ei alocă insuficienți bani. Deci, ne ajută la pledoarie, dar încă nu servește ca instrument pentru Guvern, pentru Ministerul Finanțelor, la estimarea sumei necesare și includerea acesteia în bugetul de stat anual”, a mai spus președinta CNPAC.
Daniela Sîmboteanu consideră o astfel de metodologie va aduce foarte multă claritate. Potrivit ei, este foarte important ca o persoană care se ocupă strict de bugete să înțeleagă ce stă în spatele cifrelor.
Serviciile sociale necesită o sustenabilitate financiară, iar o metodologie de costificare ar aduce claritate
