Pentru mulţi dintre noi, viaţa trăită fară unul dintre cele cinci simţuri este de neimaginat, dar există în această lume persoane care nu doar că au fost condamnate să trăiască fără ele, ci au fost nevoite să deprindă funcţii pe care doar cu ajutorul simţurilor un om le poate deprinde. Este şi cazul lui Grigore Munteanu, din oraşul Nisporeni, care de 45 de ani, nu vede deloc, dar are mărunta bucurie că poate să audă şi să vorbească. Avea 17 ani când un accident cumplit l-a lăsat fără vedere. Recunoaşte că atunci îi părea că viaţa nu mai are sens, totul îi era o povară. Dar nu s-a lăsat bătut. Pentru a nu zace în izolare, bărbatul şi-a luat destinul în mâini şi încearcă să înfrunte toate obstacolele vieţii.
Grigore Munteanu, locuitor al orașului Nisporeni: “Eu numai dimineaţa mă pot orienta când se zăresc zorii, când aud păsărelele cântând, seara când întunecă încep licuricii şi eu ştiu deja că amurgeşte. Eu am terminat 8 clase, după asta, era înainte şcoală profesională tehnică şi am învăţat de zidar, dar n-am mai reuşit să lucrez, fiindcă am avut un accident şi am pierdut vederea, am stat jumătate de an în spital, am fost şi la Kiev. Cunosc locurile şi deja m-am deprins, dar am lucrat la Chişinău în Societatea Orbilor şi în cazul meu cu bastonul şi mă duceam aproape peste tot. Când am venit cu traiul în Nisporeni, în 1993, aici eram în grijă, mergeam, dar cu frică, nu eram încrezut în mine până când m-am adaptat. “
În toţi aceşti ani, de când trăieşte în întuneric, Grigore Munteanu şi-a căutat tot felul de activităţi, iar munca prin gospodărie este la ordinea zilei. Mai ales că are fel de fel de are plantații care neapărăt trebuie îngrijite.
Grigore Munteanu, locuitor al orașului Nisporeni: “Eu am iată, acolo gazon şi am semănat iarbă, eu singur o frizez. Când m-am angajat în Societatea Orbilor şi mai erau de alde mine, dar mie mi se arătau prăpastii înaintea mea, mă temeam să merg, dar ei dacă erau obişnuiţi, mă apucau, mă duceau şi îmi arătau cum trebuie să merg. Încetul cu încetul, treptat m-am obişnuit. Pot singur să mă bărbieresc, pot călca haine.
- Mâncare puteţi pregăti singur?
- Aici îmi vine greu. De exemplu când fierb carnea, îmi vine greu să iau spuma sau fasolele tot fac spumă. Pot curăţi cartofi, dar dacă au negreaţă înăuntru, acolo nu pot.Oricum, când tai ceapă, nu îmi tai degetul.”
În lumea lui Grigore Munteanu, muzica are culoare. Nu trece nici o zi fără să să-şi aline sufletul cu cântece. Mulţi ani la rând, acordeonul i-a fost şi o sursă de existenţă.
Chiar dacă s-a obişnuit să se descurce singur, bărbatul beneficiază oricum de serviciul – asistenţă individuală. Astfel, are angajată o asistentă personală, care spune el, că-i este un ajutor de nădejde.
Rodica Coban, asistentă personală: “- De cât timp lucraţi aici?
- De doi ani şi ceva. Este un om care se descurcă în toate. Este competent. E foarte bun la suflet, este înţelegător, mă stimează, n-am ce zice.”
Grigore Munteanu recunoaşte că în Republica Moldova, drepturile persoanelor cu nevoi speciale, sunt încălcate sistematic.
Grigore Munteanu, locuitor al orașului Nisporeni: “SUA au inventat un fel de ochelari, adică trebuie să-mi pună un cip la materia cenuşie şi dacă îmi pun ochelarii aceia şi până la 100 % poţi să vezi. Dar mie îmi este destul măcar 20% să văd şi ochelarii costă în jur de 25 de mii de dolari, cu tot cu traducător, însoţitor, transportul, cazarea. M-am adresat la foarte multe instituţii şi peste tot aveam răspuns că sunt instituţii bugetare şi nu avem bani. Ori n-au ei interes ca eu să văd. Mă miră faptul că toţi aşteaptă numai să le cadă din pod, nimeni nu întreprinde nimic. De unde vreţi să mai avem noi ceva, dacă nu luptaţi?! “
Menţionăm că acum trei ani, în R. Moldova a fost lansat Serviciul de asistență telefonică gratuită pentru persoanele cu dizabilități “Linia Fierbinte – 080010808”. Prin acest serviciu se urmărește prevenirea și reducerea încălcării drepturilor persoanelor cu nevoi speciale. Apelând numărul de telefon gratuit, vor primi suport informațional, consiliere, vor putea raporta cazurile suspecte de încălcare a drepturilor sau situațiile de risc. Cazurile identificate vor fi redirecționate către organele competente și organizațiile partenere. În ţara noastră locuiesc peste 180 mii de persoane cu nevoi speciale.
