Viața îi este o provocare frumoasă, folosește toate oportunitățile care îi apar în cale, găsește soluții la fiecare problemă sau obstacol.
Scaunul cu rotile nu a fost niciodată un impediment ca să își trăiască viața așa cum își dorește. Vorbim despre Elena Cucuruzeanu, o tânără cu dizabilități din satul Peresecina, raionul Orhei care a reușit performanța de a studia la Universitatea Sorbona din Paris, Franța, departe de familie, prieteni și cei care îi pot da o mână de ajutor, în caz de necesitate.
Am găsit-o pe Elena acasă, cu o zi înainte să plece din nou la studii. Nu putea fi în altă parte decât la Centrul Comunitar Multifuncțional “GENERAȚIA PRO” din Peresecina, unde copii și tineri cu nevoi speciale petrec util și plăcut timpul.
Urmăreşte-ne şi pe FACEBOOK ca să fii la curent cu tot ce mişcă în Nisporeni.
“În Peresecina am fondat Asociația de sprijin a copiilor cu handicap fizic, care are drept scop includerea în societate a acestei categorii de populație, dar și promovarea posibilităților și potențialului persoanelor cu dizabilități. Scopul este încadrarea în câmpul muncii, acces la educație, lucrul cu tinerii. Tinerii noștri nu știu ce posibilități au, de asta nu le pot utiliza. Este important să purtăm discuții cu tinerii, să le spunem ce drepturi și obligații au. Este o inițiativă de familie. Mama, sora, tatăl lucrează aici, dar și eu ca voluntară, când am timp, încerc să fiu cât mai activă. Mereu mi-a plăcut să lucrez cu tinerii și adolescenții. Mi-a plăcut să comunic, să aflu, să descopăr posibilitățile și dificultățile ca apoi să găsesc o soluție. De fapt, consider că nu există problemă fără soluție”, ne spune Elena.
Viața în scaunul cu rotile
Elena a fost diagnosticată la naștere cu osteogeneză imperfectă, cunoscută ca boala oaselor fragile. Din această cauză, în copilărie a stat mai mult acasă și mai mult cu picioarele sau mâinile în ghips, pentru că avea nenumărate fracturi ale oaselor.
Viața în scaunul cu rotile nu o îngrijorează deloc. Elena nu se simte altfel în acest scaun, doar că trebuie să fie extrem de precaută.
acest scaun, doar că trebuie să fie extrem de precaută.
“Nu mă simt altfel, doar că mereu trebuie să fiu atentă, să nu risc prea mult, cu toate că îmi place riscul. Poate asta mă ajută să nu fac lucruri necugetate, chiar dacă îmi place adrenalina. Cum îmi schimbă asta viața? Nu știu. Încerc să fac exact ce face toată lumea, să învăț, să mă distrez, să profit de toate momentele și activitățile pe care aș vrea să le fac”, ne povestește tânăra.
La școală nu a vrut să se deosebească prin nimic de colegii săi, de aceea a decis să învețe într-o clasă de studii situată la etajul doi, doar ca să fie împreună cu liceenii.
“Am fost prima elevă în Peresecina în scaun cu rotile. La început era straniu, dar pentru mine a fost bine, pentru că foarte mult contează cum tu te privești. Dacă tu te accepți, toată lumea te va accepta. Lumea din jur te va privi în funcție de atitudinea pe care o ai față de tine. Dacă nu te iubești și nu te respecți, nu vei avea nici reacția așteptată”, ne explică Elena.
Totuși, cel mai mare obstacol pe care îl întâmpină tânăra este că nu are acces oriunde și-ar dori. O simplă plimbare prin Peresecina sau în Chișinău demonstrează perfect acest lucru.
Studiile la Paris, o frumoasă provocare a vieții
A ajuns să își facă studiile la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris după ce a studiat limba franceză un an la Alianța Fraceză din Chișinău. A depus actele la trei universități din Franța, iar Universitatea Sorbona din Paris a acceptat dosarul Elenei. Tânăra studiază la Facultatea de Psihologie. Consideră că psihologia este o enigmă care nu-i permite să se plictisească și este un domeniu pe care îl însușește cu plăcere.
“În Paris nu este atât de greu să te descurci. Dar un loc nou presupune o avalanșă de responsabilități și obligații, trebuie să faci față stresului. M-a ajutat moral că am fost împreună cu prietena mea. Ne-am dus cu un vis pe care am vrut să îl realizăm. Toată dorința de a descoperi îți diminuează din probleme. Am avut o perioadă dificilă când unica obțiune de locuință era etajul 6 fără ascensor. Așa că am fost nevoită să urc și să cobor 6 etaje în fiecare zi, timp de aproape două luni, până am găsit o cameră adaptată, într-un cămin, foarte aproape de universitate. Acum merg singură la universitate, la practică, utilizez transportul, asta mă face să mă simt liberă, fără limite”, ne spune Elena.
“Părinții mereu au avut încredere în mine, mi-au susținut ideile de a merge la școală, de a ieși cu prietenii. Părinții mei sunt niște oameni extraordinari, fără ei nu puteam să cresc atât de mult, să evoluez la nivel de cultură generală, de încredere în sine, de independentă. Independența vine cu timpul, ți-o asumi când vine momentul, dar și când ai suport. Părinții au fost suportul meu mereu”, povestește cu emoție Elena.
Cel mai mare vis, să își întemeieze o familie
Când vorbește despre cel mai mare vis al ei, tânăra este copleșită de emoții, de gânduri. Își dorește să învețe cât mai mult la Universitatea din Paris, ca atunci când va veni acasă să poată împărtăși cât mai mult din experiența ei. Elena își leagă viitorul de Republica Moldova, unde vrea să revină după încheierea studiilor.
Își dorește să aibă posibilitatea să pună în aplicare toate cunoștințele pe care le acumulează la Paris și să activeze anume în domeniul psihologiei, pe filiera pe care o învață. Elena vrea să devină psiholog. Spune că atunci când îți place o activitate, ai posibilitatea să îți construiești o carieră, pentru că niciodată nu obosești, mereu îți este interesant să descoperi, să înveți. Consideră că și în Moldova psihologia ar trebuie să să fie privită cu alți ochi și la un nivel mult mai înalt. “În Moldova am de gând să prind orice oportunitate care va veni, dar și să caut aceste posibilități, pentru că nimeni nu ți le oferă pe gratis”, menționează tânăra.
“Sigur că aș vrea să vin acasă, acesta este proiectul meu de la început. Vreau să acumulez cât mai multă experientă până revin în Moldova și vreau să colaborez între Moldova și Franța. Am de gând să caut aceste posibilități. Dacă vrei să obții ceva, trebuie să investești timp. Viitorul este aici în Moldova! Nu știu însă cât de apropiat, dar cu siguranță vreau să mă întorc acasă. Este foarte importantă familia, oamenii dragi, locurile unde am crescut”, susține masteranda.
Dar cel mai mult, Elena își dorește să aibă propria ei familie, să se afirme pe plan social și să își trăiască viața cât mai frumos.
“Sper să găsesc persoana potrivită sau să mă găsească ea pe mine, sau să ne găsim reciproc. Nimic nu este imposibil. Este necesar să ai încredere de sine. Este important să ne oferim timp ca să trăim așa cum ne place, să profităm de persoanele de lângă noi, să ne punem în valoare, să avem grijă și de imaginea noastră și să ne facem timp liber. Este important să găsim echilibrul în aceste două aspecte importante din viața noastră: carieră și familie”, a conchis Elena.
Potrivit datelor Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei la 01.01.2014 în Republica Moldova erau înregistrate 183 de mii 416 persoane cu dizabilități, ceea ce constituie circa 5% din totalul populației.
Un material realizat de Elena Robu
Fotograf: Igor Rotari
