Invazia Federației Ruse în Ucraina, declanșată la 24 februarie 2022, a generat cea mai amplă criză de refugiați din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Republica Moldova, aflată la graniță cu zona afectată, a devenit una dintre primele țări de tranzit și adăpost pentru persoanele care fugeau din calea războiului. Potrivit datelor Agenției ONU pentru Refugiați, peste 1,2 milioane de persoane au trecut prin țara noastră, iar aproximativ 125.000 se află și astăzi pe teritoriul Republicii Moldova, majoritatea fiind femei și copii.
În raionul Nisporeni integrarea refugiaților a devenit un efort comun – autorități locale, organizații neguvernamentale, instituții educaționale și cetățeni au contribuit împreună la asigurarea protecției, incluziunii sociale și accesului la servicii esențiale. În cadrul emisiunii realizate de Albasat TV Nisporeni, tema incluziunii refugiaților ucraineni a fost analizată în profunzime alături de doi invitați: Valentin Roșca, adjunctul Avocatului Poporului, și Cristina Pasenco, o tânără refugiată stabilită împreună cu familia în Nisporeni.
Valentin Roșca a subliniat că Republica Moldova a demonstrat, încă din primele zile ale invaziei, o solidaritate remarcabilă. Statul, deși cu resurse limitate, a reușit să acționeze coordonat și rapid, depășind propriile proceduri birocratice pentru a acorda protecția necesară persoanelor aflate în situații critice.
„A fost o sarcină dificilă încă de la început, pentru că nu ne-am mai confruntat cu o astfel de tragedie. Totuși, Guvernul și societatea civilă au reușit să pună la punct un mecanism de reacție eficient”, a explicat Roșca.
Printre măsurile esențiale adoptate se numără:
- instituirea regimului de protecție temporară, extins succesiv, în prezent valabil până în martie 2026;
- lărgirea categoriilor de persoane eligibile, incluzând rezidenți permanenți din Ucraina și apatrizi;
- simplificarea accesului la documente de identitate și permis de ședere, asigurând ședere legală în Republica Moldova;
- asigurarea accesului la educație, locuire, muncă și servicii medicale primare și de urgență;
- crearea unei platforme comune între autoritățile publice, societatea civilă și agențiile internaționale, pentru a coordona sprijinul acordat refugiaților.
Mai mult, Roșca a remarcat implicarea masivă a populației: „Societatea civilă și cetățenii au demonstrat empatie, poate și datorită amintirilor noastre din 1992, când am trecut printr-un conflict armat. Această experiență ne-a unit în fața unei noi tragedii.”
O poveste personală: primul contact cu Moldova – bunătate și solidaritate
Cristina Pasenco, refugiată din orașul Nikolaev, a împărtășit publicului emoțiile trăite la sosirea în Republica Moldova:
„Prima dată mi-a atras atenția bunătatea și deschiderea oamenilor. Mulți ne ofereau ajutor fără să ceară nimic în schimb. Sprijinul primit atunci nu-l voi uita niciodată.”
Stabilită cu familia sa la Nisporeni, Cristina a povestit despre procesul de adaptare, în special despre dificultatea majoră cu limba română și diferențele dintre sistemele educaționale din Ucraina și Moldova. Cu toate acestea, sprijinul comunității locale a facilitat integrarea ei în școală și în mediul social.
Provocări în domeniul educației, sănătății și ocupării forței de muncă
Invitatul Valentin Roșca a explicat că, deși Republica Moldova asigură un spectru larg de drepturi și servicii refugiaților cu statut de protecție temporară, există în continuare provocări importante.
1. Educația
- Diferențele dintre programele școlare din Ucraina și Moldova;
- Limba română ca principală barieră de integrare;
- Necesitatea unor programe suplimentare de sprijin lingvistic și adaptare curriculară;
- Probleme legate de recunoașterea studiilor și diplomelor, care afectează în special tinerii și profesioniștii.
2. Ocuparea forței de muncă
- Bariera lingvistică afectează accesul la un loc de muncă;
- Unele competențe profesionale nu se potrivesc cu cererea locală;
- Cazuri izolate de reticență din partea angajatorilor;
- Dificultăți legate de recunoașterea calificărilor
3. Sistemul de sănătate
- Accesul la servicii medicale de urgență este garantat, însă apar dificultăți legate de:
- costuri,
- informare,
- bariera lingvistică,
- orientarea în sistemul de sănătate moldovenesc.
Roșca accentuează că aceste probleme nu sunt specifice doar Moldovei: „Este firesc ca un refugiat, oriunde ar merge, să întâmpine dificultăți. Important este ca statul gazdă să le reducă prin politici clare, iar persoana – prin deschidere și dorință de integrare.”
Un efort comun pentru un viitor comun
Experiența Moldovei în gestionarea crizei refugiaților ucraineni demonstrează că solidaritatea reală nu este doar un concept, ci o practică. Autoritățile, ONG-urile, cetățenii și partenerii internaționali au reușit să creeze un climat de siguranță pentru zeci de mii de oameni vulnerabili.
În Nisporeni și în alte localități ale țării, poveștile de viață ale refugiaților se împletesc cu cele ale localnicilor, formând o comunitate diversă, empatică și deschisă.
În esență, incluziunea refugiaților ucraineni rămâne o provocare complexă, dar și o oportunitate de dezvoltare – pentru persoanele strămutate, pentru comunitățile gazdă și pentru Republica Moldova, demonstrate prin fapte că poate fi un model de solidaritate într-o perioadă fără precedent.
Aceast articol face parte din proiectul „Mass-media locală în sprijinul incluziunii și coeziunii sociale pentru o societate echitabilă”, care își propune să contribuie la construirea unei comunități mai solidare, informate și deschise, în care fiecare persoană se bucură de șanse egale și recunoaștere social.
