Pandemia de coronavirus ne-a închis hotarele și ne-a direcționat spre turismul intern. Iar asta va îndesi petrecerile, campingurile și grătarele în aer liber. Dar cum facem ca să ne odihnim, să ne simțim bine și în același timp să nu dăunăm naturii? Să lăsăm flora și fauna așa cum ne-ar plăcea să le găsim?
Moldova.org a creat un ghid de comportament ca să te poți odihni alături de cei dragi cu inima împăcată și conștiința curată.
1. Gunoiul
Aici lucrurile sunt simple. Toată lumea știe că gunoiul produs în pădure nu ar trebui lăsat acolo, corect? Și totuși…
Ce-i de făcut? Cel mai important: atunci când te pregătești să mergi la pădure sau pe malul lacului nu uita să iei cu tine și pungi/recipiente în care vei strânge gunoiul. Ambalajele de la mâncare, paharele, farfuriile, furculițele de plastic, pungile, sticlele trebuiesc strânse și duse la tomberon. Din păcate, acestea nu pot fi reciclate. Recipientele de plastic pentru băuturi pot fi duse la punctele de colectare a plasticului, pentru că ele sunt reciclabile. Cei de la reciclare.md au elaborat o hartă cu toate punctele de reciclare disponibile în toată țara. Nu uita și de alte gunoaie care nu pot fi reciclate: pachete de țigări, chiștoace și alte resturi.
Din fericire, acum tacâmurile din plastic pot fi înlocuite cu veselă alternativă, biodegradabilă, din amidon și fibre vegetale. Un set din 16 farfurii compartimentate, 16 farfurii obișnuite, 16 furculițe, 16 cuțite, 16 pahare, 32 de șervețele și două fețe de masă poate fi cumpărat online cu 250 de lei.
Iar dacă vrei să fii ecologist/ă level 100, în loc de tacâmurile din plastic sau cele din amidon și fibre vegetale, poți să iei de acasă farfurii obișnuite pe care le vei spăla la întoarcere. În plus, deja știi că acestea arată mult mai bine în pozele de pe Instagram.
La final, pentru colectarea gunoiului poți folosi sacii de plastic sau cei biodegradabili sau poți pune gunoiul în pungile în care ai primit cumpărăturile la magazin.
Noi îți recomandăm să folosești pungi reutilizabile, pentru că anual în lume se întrebuințează aproximativ 500 de miliarde de saci de plastic de unică folosință.
Cel mai important este ca, înainte de plecare, să mai aruncați o privire în jur și să vă asigurați că nu lăsați nimic în urmă. Natura vă va fi recunoscătoare dacă strângeți și gunoiul pe care nu l-a produs gașca voastră veselă.
De ce este important să nu lăsăm nimic în urma noastră în natură? Una dintre cauzele care duc la dispariția speciilor de păsări este „masa enormă de deșeuri poluante și degradante”, conform Cărții Roșii a Republicii Moldova. De exemplu, 90% din păsările marine au ingerat plastic și anual aproape un milion mor din cauza asta. Există riscul ca și păsările din pădure să fie atrase de gunoiul din plastic. Potrivit specialiștilor, plasticul aduce daune fizice păsărilor: elementele ingerate micșorează spațiul din stomac, respectiv se micșorează și cantitatea de mâncare pe care o poate consuma pasărea.
S-a demonstrat că obiectele din plastic ingerate pot provoca ulcerații grave ale pipotelor sau pot bloca alte organe vitale, astfel încât hrănirea devine imposibilă și duce în cele din urmă la moarte.
Citește și: Cât costă să înlocuiești plasticul din alimentație
Ce facem cu oasele, cojile de semințe și alte resturi de mâncare? Specialiștii în ecologie recomandă să lăsăm aceste deșeuri biodegradabile la suprafață, iar viețuitoarele pădurii se vor bucura de ele. E important să nu le aruncăm într-o groapă de gunoi care este deja formată în pădure, pentru că așa s-ar putea să contribuim la mărirea gunoiștii.
Așa – DA! 
Așa – NU!
2. Focul
O altă urmă pe care o lasă petrecăreții de obicei în natură sunt bucățile de pământ arse în urma unui foc pe care s-au prăjit legume sau carne. Atunci când facem focul direct pe pământ ardem humusul și toate insectele și microorganismele care trăiesc pe acea bucată de sol. Regenerarea va dura doi-trei ani, timp în care acolo nu va crește deloc iarbă.
Soluția este folosirea unul grătar care nu dăunează solului. Acestea pot fi cumpărate din magazinele specializate. Chiar și pentru asta, e important să alegem un loc mai descoperit sau o poieniță unde sunt mai puțini copaci, pentru a evita un incendiu.
Contribuim la încălzirea globală dacă punem farfuriile de plastic pe foc. În procesul de ardere în aer liber, fără instalație specială, emisiile sunt toxice. Atunci când plasticul este ars se degajă substanțe chimice periculoase, cum ar fi acid clorhidric, dioxid de sulf, dioxine, furani și metale grele, precum și alte particule. Aceste emisii cauzează afecțiuni respiratorii și stres pentru sistemul imunitar uman și pot fi cancerigene.
La nivel global, arderea ambalajelor din plastic adaugă în aer 16 milioane de tone metrice de gaze cu efect de seră, ceea ce echivalează cu consumul de energie electrică pentru un an, pentru mai mult de 2,7 milioane de case.
Ce facem cu cenușa rămasă de la cărbuni? Dacă nu am pus pe foc plastic, putem să-l stingem cu apă și să aruncăm cenușa jos, direct în pădure. Aceste resturi sunt îngrășăminte bune pentru sol.
Așa – DA! 
Așa – NU!
3. Gălăgia
Știm că ai vrea să pui muzică bună în mașină, să o dai tare și să dansezi cu picioarele goale pe pământ. Dar nu uita că ești oaspete în pădure sau pe malul lacului, iar gazdele ar putea fi deranjate de zgomotul pe care-l produci. Viețuitoarele se sperie și ar putea să părăsească pădurea. Când am fost în Rezervația Naturală Științifică „Prutul de Jos” pentru reportajul „Straja hotarului verde”, cercetătoarea Viorica Paladi, specializată în păsări, ne-a dus în locul unde cele mai multe păsări își fac cuib. Ne-a atenționat: „nu facem gălăgie și nu deranjăm păsările, pentru că ele, simțind pericolul, ar putea să părăsească Rezervația”. Iar în Rezervație există și păsări incluse în Cartea Roșie.
Conform studiilor, zgomotul produs poate avea diferite urmări asupra viețuitoarelor pădurii. De exemplu, zgomotul puternic ar putea să le provoace leziuni fizice directe. S-a descoperit că zgomotul produs de motociclete în deșert a cauzat pierderea auzului la iguane și la șobolanii-canguri (da, există așa specii! vezi aici). Zgomotul poate să afecteze și țesutul nervos al animalelor.
Expunerea cronică la zgomot a animalelor este rară pentru viața sălbatică din cauza mecanismelor de evitare a amenințărilor. Asta și pentru că nivelul ridicat de zgomot produs de om este mai puțin frecvent în zonele naturale.
Animalele pot suporta zgomotul din două motive: pentru că nu vor să-și părăsească locul de trai sau pentru că sunt hrănite sau găsesc de mâncare în locurile zgomotoase. De aceea, unele specii de păsări care sunt expuse mai des la zgomote pot deveni tolerante în timp.
Cu toate acestea, multe animale „îngheață” instant atunci când aud zgomote. Unele specii au demonstrat o creștere dramatică a frecvenței cardiace și alte modificări fiziologice, în timp ce nu aveau schimbări vizibile ale comportamentului.
Totuși, există specii de animale care zboară/aleargă, se depărtează imediat cum aud zgomotele. Reacția lor devine mai gravă dacă anterior zgomotele au fost asociate cu urmări negative pentru ele. Aceste zboruri/plecări de panică fac unele specii de păsări să-și piardă ouăle sau să se ciocnească de liniile de electricitate.
Studiile au demonstrat că expunerea repetată la zgomot poate cauza stres cronic și duce la urmări negative pentru animale. (Sursa: Impactul zgomotului asupra persoanelor care vizitează zonele naturale și asupra vieții sălbatice ale zonelor naturale din Noua Zeelandă)
În același timp, ar trebui să facem cât mai puțin zgomot atunci când suntem în natură atât de dragul pădurii și a viețuitoarelor ei, cât și din respect pentru alți oameni care au ales să se odihnească în același loc.
4. Flora și fauna
Da, da, tuturor ne place să adunăm flori sau frunze din pădure, dar nu mereu asta e o idee inspirată. Cartea Roșie a Moldovei, ediția a III-a din 2015, include 208 specii la compartimentul Plante și fungi, cu 82 de specii mai mult față de ediția din 2005. De aceea, este foarte important să lăsăm florile pădurii așa cum le-am găsit. În fiecare primăvară, presa și poliția atenționează despre interzicerea colectării ghioceilor. Aceste flori sunt pe cale de dispariție, însă oricum sunt rupte și vândute de comercianții ambulanți.
Și nu doar ghioceii sunt în pericol. În această listă intră alte câteva specii de dedițel, câteva specii de brândușă și o specie de lalea mică, numită bibilica montană, anunță Moldsilva.
Aproape toate florile sălbatice sunt fragile și se ofilesc rapid după ce au fost rupte. Atunci când le scoatem din habitatul lor natural poate fi declanșată o serie de lucruri critice. Deși nu ne dăm seama, florile sunt parte dintr-un întreg ecosistem pentru insecte, păsări și animale mici. Fluturii, păsările depind de semințele, nectarul și polenul acestor plante pentru a-și menține viața. În plus, unii polenizatori nu sunt foarte mobili și mor atunci când ecosistemul lor este distrus.
Dacă vrei să culegi ciuperci, folosește un cuțitaș și lasă rădăcina ciupercii acolo unde ai găsit-o. Astfel există șanse mai mari ca ciupercile să răsară din nou după următoarea ploaie. Este important să cunoști speciile de ciuperci, pentru că, pe lângă faptul că unele sunt pe cale de dispariție, altele sunt otrăvitoare. La începutul lunii iunie, anul acesta, la Rezina au decedat două femei din aceeași familie, iar copilul de doi ani din acea familie a ajuns în comă, după ce au consumat ciuperci.
Nici copacii nu trebuie distruși. Un stejar are nevoie de aproape 10 ani ca să crească dintr-o ghindă un copac de 650 de cm înălțime și cu 10 centimetri diametrul.
Și mușuroaiele de furnici trebuie protejate. Furnicile sunt cele care fac canale în sol și permit oxigenului și apei să ajungă la rădăcinile plantelor. Furnicile au grijă de „deșeurile” pădurilor, deșeurile organice pe care le lasă oamenii sau cadavrele de animale, iar excrementele de furnici sunt benefice pentru sol. Dacă dispar furnicile, va dispărea și un număr mare de păsări care se hrănesc cu ele.
Coloniile de furnici au o durată de viață lungă. Regina poate trăi până la 30 de ani, iar lucrătorii între un an și trei. Bărbații mușuroiului trăiesc până la câteva săptămâni.
Dacă vrei să aduci ceva cu tine din pădure, cel mai frumos lucru sunt amintirile sau pozele cu familia și prietenii.
Soluție
Cum se pun amenzile pentru
infracțiunile împotriva mediului
În țara noastră, Inspectoratul pentru Protecția Mediului (IPM) este responsabil de înregistrarea și pedepsirea acestor infracțiuni. Totuși, cu unele excepții, inspectorii lucrează de luni până vineri. Dacă ai fost martor la vreo infracțiune împotriva mediului, numărul de contact al IPM este următorul: 022 226 951.
În caz că nu găsești pe nimeni la IPM și ai constatat o crimă împotriva mediului, la fața locului trebuie chemată poliția, care este agent constatator și întocmește un proces-verbal. Ulterior, actul este expediat pe adresa Inspectoratului pentru Protecția Mediului, care îl completează, indicând ce articol din lege a fost încălcat, și fixează pedeapsa.
„Fotografii în care se vede făptuitorul, vreo factură de la energia electrică în gunoiul rămas constituie dovezi și sunt luate în calcul de către IPM”, explică Alexandru Jaman, inspector principal în cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului.
Totuși, la modul practic situația e diferită. Iuliana Cantaragiu, directoarea adjunctă a Centrului Național de Mediu, o asociație obștească care promovează respectul față de natură, susține că există situații când polițistul chemat să facă un proces-verbal pentru o încălcare a legii privind mediul se eschiva și pasa responsabilitatea Inspectoratului pentru Protecția Mediului.
Cele mai multe infracțiuni
Cum facem educație ecologică?
„Amenda e ca bâta. Dacă nu înveți bine, părinții recurg la bătaie. Bătaia nu este măsură educațională și nu trezește emoții pozitive”, spune Iuliana Cantaragiu. Potrivit specialistei, educația ecologică se face prin discuții, lectură, cercetare, dar nu prin amenzi.
Iuliana Cantaragiu,
directoarea adjunctă a
Centrului Național de Mediu
„Insistăm, în calitatea noastră de societate civilă, ca educația ecologică să fie materie obligatorie pentru fiecare om care trece prin sistemul educațional. Ideea noastră este ca atunci când tinerii absolvesc cele 12 clase să avem cetățeni responsabili, indiferent de ce domeniu de activitate ei aleg. Un om responsabil, dacă ajunge director de fabrică, ca factor de decizie, are grijă ca apele uzate să nu ajungă un râu, fără epurare. Nu va arunca deșeuri pe dealuri, în râuri sau păduri. Va avea un comportament corespunzător”.
Educația ecologică a fost introdusă în curricula școlară ca disciplină opțională în 2015 și tot atunci au fost elaborate manualele. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova nu deține date centralizate despre câți elevi studiază disciplina opțională „Educația ecologică”.
Cum e la alții. Școala naturii în Finlanda
Finlanda este pionieră la capitolul educație ecologică. Educația pentru mediu și schimbările climatice reprezintă o parte importantă a programului de studii în școlile finlandeze, scrie Finland.fi, revista Ministerului Afacerilor Externe.
În Finlanda există și conceptul de „Forest school”. Este vorba despre grupuri de copii din grădinițe, dar și copii mai mari, care petrec mult timp în natură, în special în pădure, unde învață despre lumea înconjurătoare.
Școala naturii poate fi o parte a educației formale la toate nivelurile sau poate fi o activitate extrașcolară.
Sursa foto: The Culture Trip
Finanțarea acestor școli are loc din bugetul local, la fel ca restul școlilor. Ideea principală a școlilor naturii se concentrează pe cunoașterea naturii, se arată în articolul „Educația de mediu în Finlanda – Un studiu de caz al educației de mediu în Forest Schools” publicat în revista internațională de educația de mediu și știință în 2009.
Autorii articolului menționează că experiențele în natură încă din copilărie au efect asupra atitudinii față de mediu chiar și la vârsta adultă. „Experiențele noi și interesante în natură favorizează sensibilitatea și conștientizarea mediului, iar experiențele repetate pot avea efecte pe termen lung care pot schimba atitudinea omului. În plus, educația ecologică de lungă durată crește interesul pentru natură și facilitează atingerea scopurilor cognitive și dezvoltarea abilităților sociale”, spun autorii articolului.
73%
este gradul de împădurire a Republicii Finlanda
11,2%
este gradul de împădurire a Republicii Moldova
Gunoiul rămas în urma noastră nu dispare nicăieri prin magie, ci se dezintegrează timp de zeci și sute de ani, mult timp după ce noi nu vom mai fi pe pământ. Dar consecințele negative despre care am povestit mai sus pot fi evitate. Grija față de mediul înconjurător va fi răsplătită cu aer curat și un mediu prietenos atât pentru noi, cât și pentru generațiile următoare.
Ilustrații de Aliona Ciobanu
Editare de Anastasia Condruc
