Moldova Plus

Un bărbat nevăzător dintr-o localitate din raionul Nisporeni şi-a deschis o oloiniţă datorită donatorilor străini

Acum 15 ani a văzut pentru ultima dată lumina zilei, dar şi chipurile copiilor. De atunci trăiește în întuneric, însă este mai optimist şi bine dispus decât majoritatea dintre noi. Vorbim despre Victor Turculeţ, în vârstă de 55 de ani,  din comuna Valea Trestieni. Bărbatul nu a căzut pradă disperării, ci dimpotrivă s-a înarmat cu multă putere, reuşind astfel să înfrunte toate provocările.

Victor Turculeţ, nevăzător

Victor Turculeţ, nevăzător: “Mai încurc ziua cu noaptea, dorm ziua, iar noaptea nu pot dormi. Ştiu câte tufe sunt în grădină, câţi haragi, cum să nu ştiu dacă sunt pe mâna mea?! Ascut haragi, curăţ porumb, fac urluială, mătur în ogradă dacă trebuie. Nu mă plâng, stric ouă, le pun într-o tigaie, penesc, ajut la penit păsări, tot ce trebuie, ajut soţia, că ea nu reuşeşte tot.”

Viața lui  Victor Turculeţ a luat cu totul o altă întorsătură acum 15 ani, când într-o dimineață, a realizat că şi-a pierdut vederea. De când s-a născut, acesta a avut deficienţe de vedere, însă putea măcar să vadă 30 %. Chiar dacă a bătut la uşile medicilor şi a fost operat, aceştia nu au putut să-i readucă raza de lumină.

Victor Turculeţ, nevăzător: “Eu am văzut rău, vedeam doar 30%, dar deja am 15 ani de când nu văd deloc. Am umblat cu motocicleta în jur de 20 de ani, eram prea “deştept”, nu trebuia să umblu şi  traumă am avut la cap, aşa că puţin câte puţin se adună. Eu am fost operat la Odesa de două ori şi mi-au dat garanţie 15 ani, mai trebuia o operaţie şi mi-au zis că nu-mi dau garanţie dacă am să văd. Totuşi am fost acolo, dar nu au mai avut ce-mi face.”

În pofida tuturor greutăţilor, Victor Turculeţ a reuşit în anul 2005 să-şi deschidă o presă de ulei. Acesta povesteşte că a hotărât să-şi lanseze o afacere după ce a auzit la radio despre un proiect de finanţare din Olanda, destinat persoanelor cu deficienţe de vedere. Astfel,  a primit un grant în sumă de 1.000 de euro. Dintre care jumătate din sumă a rambursat-o după un an.

Victor Turculeţ, nevăzător: “ A spus la radio că la nevăzători se dă ajutor ca să facă o afacere. Eu am sunat la Nisporeni, apoi la Chişinău şi m-au chemat acolo, m-au consultat. Aveam lumină, 3 faze şi mi-a fost mai uşor. Mi-au dat bani şi am luat oloiniţa.Nu era în sat deloc. Mi-au dat un grant de o mie de euro, dar am întors jumătate înapoi. Ei au fost aici şi au văzut oloiniţa şi am spus că nu am bani. Mi-au mai dat bani, am mai pus şi eu şi am făcut un sarai ca să duc oloiniţa aici şi moara.”  

O mare majoritate dintre săteni veneau la oloiniţa lui Victor Turculeţ. Însă, în ultimii ani, numărul clienţilor a scăzut. Acum de mai vin 2-3 localnici pe săptămână. Pentru 100 de kg de floarea-soarelui,  bărbatul ia 80 de lei. Dar se merită, fiindcă la o aşa cantitate de seminţe, acestuia îi trebuie să petreacă o oră  la oloiniţă.

Victor Turculeţ, nevăzător: “Uleiul acesta e bun, pentru că e vegetal, nu este prăjit. E cel mai bun  pentru organele interne: ficat, pentru toate. Numai  că e rău că nu este răsărită. Oamenii care au dat de gust şi ştiu ce înseamnă calitate vin din satul Grozeşti, din satele vecine.”

Pe lângă oloinţă, Victor Turculeţ şi-a deschis şi o moară. O oră îi ia bărbatului pentru a măcina 350 de kg de cereale. Şi aceste servicii sunt solicitate de către săteni.

Vin sătenii aici, la moara dvs?

  • Da. Vin tocmai din Luminţa. Acum nu prea vin că nu au cereale, dar la început aveam zilnic de lucru.
  • Cât luaţi pentru un sac?
  • 10 lei.
  • Puţin.
  • Păi, noi vrem să ajutăm lumea, nu numai pentru bani. La alţii plata e 15 lei, dar la noi 10. “ 

Bărbatul recunoaşte că fără soţia sa greu s-ar descurca. Aceasta îl ajută în toate.  Toată gospodăria este în mâinile ei.

Eugenia Turculeţ, soţia bărbatului nevăzător

Eugenia Turculeţ, soţia bărbatului nevăzător: “Pe unde greu, pe unde mai uşor, pe unde mai bine, mergem înainte. Dacă nu ne-am stima noi şi nu ne-am ajuta unul pe altul, din altă parte nu este ajutor, până vor veni copiii că sunt duşi pe la casele lor, trebuie noi să ne mângâiem amândoi. Dacă nu e înţelegere, nu este nimic. Dacă este înţelegere, este stimă şi respect, totul este bine. Unde are nevoie de dus, trebuie să-l însoţesc, singur nu poate. El greu merge, pentru că are probleme la spate, nu se poate urca în maşină, în autobuz şi fără însoţitor, el nu poate.” 

Victor Turculeţ susţine că este încurajat şi susţinut de semenii lui. Însă, a avut şi piedici din partea celor cu funcţii de răspundere.

Victor Turculeţ, nevăzător: “Cu asistența socială am avut probleme, până nu am izbit-o afară nu a fost chip. Trebuia să-mi dea pentru serviciul de asistent personal când ieşise legea atunci. Eu am mai avut de furcă cu dânsa. Nu-mi dădea banii pe copii. Şi am scris la Poşta Moldovei, iar a doua zi, mi-a dat banii, dar ea nu-mi dădea cu anii. Eu scriam cerere, dar ea nu ajungea. Avea o persoană acolo la Nisporeni. Am chemat Chişinăul şi au venit şi au izbit-o afară şi mi-a dat. Iată, cine încalcă regulile. Aceştia de sus.”

Potrivit datelor Societăţii Orbilor din Moldova, în ţară sunt peste 9.000 de persoane nevăzătoare.

Related posts

Vântul viitorului: Energia eoliană ne poate asigura un viitor curat

AlbasatTV, Nisporeni

(FOTO/AUDIO) Povestea unei femei curajoase. Spune NU violenţei!

Cum (nu) atrage Moldova banii cetățenilor săi din străinătate

AlbasatTV, Nisporeni

Leave a Comment