În Republica Moldova, trăiesc aproximativ 162.000 de persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă aproape 7% din populația țării. Dintre acestea, circa 10.000 sunt copii, care întâmpină dificultăți majore în ceea ce privește accesul la educație de calitate, servicii specializate și integrare socială.
Situația acestor persoane a fost discutată în cadrul unui podcast video realizat de Televiziunea ALBASAT, în cadrul proiectului „Drepturile noastre, responsabilitățile noastre”. Emisiunea a reunit opiniile Olesei Doronceanu, reprezentanta Avocatului Poporului, și ale lui Valeriu Agheorghiesei, activist pentru drepturile persoanelor cu nevoi speciale și locuitor al raionului Nisporeni.
„Legislația Republicii Moldova recunoaște o serie de drepturi fundamentale pentru persoanele cu dizabilități, însă aplicarea acestor prevederi este deseori incompletă. Persistă obstacole reale, precum lipsa infrastructurii accesibile, indiferența instituțională și atitudinile discriminatorii din partea societății,” afirmă Olesea Doronceanu, reprezentanta Avocatului Poporului.
Aceasta a evidențiat că, dincolo de bariera fizică, barierele sociale și instituționale contribuie la excluderea acestor persoane din viața publică și economică.
Valeriu Agheorghiesei a adus în discuție dificultățile cu care se confruntă în mod concret persoanele cu dizabilități din raionul Nisporeni.
„Pentru cineva care trăiește cu o dizabilitate, fiecare deplasare în spațiul public devine o luptă. Rampele lipsesc sau sunt impracticabile, instituțiile nu sunt adaptate, iar autoritățile tratează deseori cu superficialitate aceste nevoi. Accesul la servicii esențiale este o provocare zilnică,” a afirmat Valeriu Agheorghiesei.
Potrivit datelor disponibile, rata de angajare a persoanelor cu dizabilități rămâne scăzută, iar educația incluzivă este încă departe de a fi o practică generalizată. „Avem în Republica Moldova în jur de 10.000 de copii cu dizabilități. Mulți dintre ei nu au acces la programe educaționale adaptate sau la cadre didactice pregătite pentru astfel de situații. Este o problemă sistemică ce necesită intervenție coordonată,” a adăugat Doronceanu.
În cadrul emisiunii, interlocutorii au accentuat necesitatea unui parteneriat activ între instituțiile publice, organizațiile societății civile și comunitățile locale pentru a reduce inegalitățile și a promova incluziunea. S-a discutat despre importanța aplicării unitare a normelor legale, dar și despre lipsa de investiții în infrastructura accesibilă și servicii sociale adaptate.
„Din păcate, deseori persoanele cu dizabilități sunt tratate mai degrabă ca beneficiari pasivi de ajutor, decât ca cetățeni activi care pot contribui în mod real la dezvoltarea societății, dacă li se oferă șansa,” a subliniat Agheorghiesei. El a remarcat că transformarea reală nu poate veni doar prin legi, ci prin schimbare de mentalitate și acțiuni concrete la nivel local.
În concluzie, participanții au lansat un apel către autorități și opinia publică pentru a intensifica eforturile de creare a unui mediu incluziv. „Drepturile persoanelor cu dizabilități nu trebuie să rămână doar pe hârtie. Este timpul ca acestea să se reflecte în politici coerente, în infrastructură accesibilă și în servicii publice echitabile,” a concluzionat Olesea Doronceanu.
Deși s-au înregistrat unele progrese în ultimii ani, realitatea din teritoriu, inclusiv din regiuni precum Nisporeni, arată că drumul spre o societate cu adevărat incluzivă este încă lung. Prioritizarea acestor teme la nivel de politici publice și implicarea comunității sunt esențiale pentru ca niciun cetățean, indiferent de dizabilitate, să nu fie lăsat în urmă.
