Ieri s-au împlinit 134 de ani de la trecerea în neființă a poetului Mihai Eminescu. Comemorarea valoroasei personalități a neamului nostru a avut loc și la Nisporeni.
În dimineața zilei, reprezentanți ai administrației publice locale, mai mulți angajați din sistemul vizat, bibliotecari, profesori, elevi, dar și simpli admiratori ai operei clasicului, s-au adunat în preajma bustului poetului, în scuarul din fața Casei Naționale. Aici au fost recitate versuri din creația eminesciană și au fost rostite cuvinte de omagiu consacrat poetului-nepereche. Evenimentul s-a încheiat cu depuneri de flori la bustul lui Mihai Eminescu.
Despre valoarea incontestabilă a creației eminesciene și au expus punctul de vedere mai mulți nisporeni, precum și oaspeți ai raionului Nisporeni. Aceștia susțin unanim că noi, succesorii marelui înaintaș, îi cinstim numele și creația atunci când citim și recităm din vasta sa moștenire literară.
Mihai Eminescu este considerat drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. A scris și proză, a făcut jurnalistică, în articolele sale a criticat dur nedreptățile sociale ale timpului său. A fost și traducător, fiind primul român care l-a tradus pe Immanuel Kant.
În timpul vieții a publicat un singur volum, ,,Poezii’’. După moarte manuscrisele sale au fost incluse în 46 de volume. Printre operele notabile ale poetului se enumeră poemele ,,Luceafărul’’, ,,Împărat și proletar’’, Ciclul Scrisorilor, romanul ,,Geniu pustiu’’, nuvelele, ,,Sărmanul Dionis’’, ,,Cezara’’ și altele.
Cauza morții poetului este încă neclară și mai multe versiuni continuă să circule: de la o tulburare bipolară până la o infecție sau eroare medicală și chiar intoxicație cu mercur.
S-a stins la 15 iunie 1889 la București, este înmormântat la Cimitirul Bellu, locul de veci al mai multor personalități semnificative ale literaturii și culturii noastre.
În una din scrierile sale, criticul literar George Călinescu susține că prin creația sa Mihai Eminescu rămâne, într-adevăr, cel mai mare poet al neamului pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc.
