Astăzi am ajuns acasă, în Nisporeni, după 10 ani petrecuți în Europa. Este un moment încărcat de emoții. Mă bucur că sunt din nou alături de familia mea și de prieteni, dar și un pic neliniștit, pentru că știu că multe lucruri s-au schimbat în tot acest timp.
Mă numesc Vasile și sunt din Nisporeni. Am crescut într-o familie simplă, care m-a învățat ce înseamnă munca grea și respectul față de ceilalți. Viața mea a fost legată de muncă la câmp și de mic am învățat că efortul este cheia pentru a obține ceea ce îți dorești.
Am învățat multe la liceul din oraș, dar din păcate nu am avut resursele necesare pentru a urma o facultate la zi. După liceu, am optat pentru o facultate fără frecvență, pentru că situația financiară nu îmi permitea să continui studiile în mod obișnuit. A fost o perioadă dificilă, dar am încercat să îmi fac studiile în paralel cu muncă, învățând astfel despre perseverență și sacrificii.
La 22 de ani, am plecat din Nisporeni, dorind să îmi construiesc un viitor mai bun. Am ales să merg în Europa, în căutarea unor noi oportunități. Am lucrat în construcții și am învățat multe despre muncă, dar și despre viața din alte țări și culturi. Am învățat limbi străine și am întâlnit oameni care m-au influențat. Totuși, chiar și în mijlocul tuturor realizărilor, dorul de casă nu m-a părăsit niciodată.
După 10 ani, am simțit că este timpul să mă întorc. Soția mea, Ana, și băiatul nostru, Andrei, m-au susținut în această decizie. Ne lipsea familia, ne lipsea acest loc pe care îl simțim ca fiind al nostru.
Acum că sunt acasă, am multe planuri. Vreau să contribui la dezvoltarea orașelului meu, să folosesc tot ce am învățat în Europa pentru a ajuta comunitatea. Vreau să îmbunătățesc condițiile de viață și să fac ceva bun pentru orașelul meu.
În următoarele 60 de zile, voi scrie zilnic în acest jurnal despre cum mă reintegrez în viața din Nisporeni, despre ce am învățat și despre planurile mele pentru viitor. Sunt gata să încep această nouă etapă și să contribui la dezvoltarea orășelului meu.
Astăzi este doar începutul. Mă simt din nou acasă.
Scris de Vasile