A început de la un simplu vis, de la o pasiune, dar s-a transformat într-o adevărată afacere dulce-acrişoară. Este vorba de Irina Pompuş, din satul Teleşeu, raionul Orhei, care deţine o plantaţie de mure, întinsă pe un hectar de pantă semi-abruptă. Irina este biolog, iar pasiunea faţă de murul sălbatic şi cel agricol, a descoperit-o fiind studentă.
A mers la risc şi a plantat câteva soiuri, din care a învăţat toate greşelile şi toate specificaţiile acestei culturi. Astăzi, Irina se bucură de o roadă frumoasă, de plante îngrijite cu cea mai mare dragoste şi de tot timpul petrecut pe plantaţie.
„Ideea a fost foarte de mult. Din moment ce sunt biolog de specialitate, m-am axat pe studiul plantelor medicinale, încă de când eram studentă. Murul era unul din plantele mele de studiu, dar de fapt murul sălbatic, nu cel care îl vedem în câmp. Căutând informaţii despre murul sălbatic, am găsit că există mur de cultură, pentru că nu se ştia de el în Republica Moldova.” a spus Irina Pompuş, proprietara plantaţiei de mure.
De-a lungul timpului, Irina a reuşit să creeze modalităţi proprii de îngrijire a plantelor de mur şi a reuşit să creeze un mediu favorabil culturii. Astfel, a creat un sistem de irigare, din sursele proprii, a ridicat plantele pe spaliere şi funie metalică şi le îngrijeşte cum ştie ea mai bine.
„Profitabilitatea acestei culturi este destul de înaltă, dar confruntându-ne cu toate problemele negative climaterice din ultimii ani, nu pot să zic că am ajuns la apogeul care este scris în carte, de 200 de mii de lei la hectar. Eu nu cedez, pentru că aceasta este marea mea pasiune. Nu cedez, indiferent de profitabilitate.” a mai adăugat Irina Pompuş, proprietara plantaţiei de mure.
Cea care o ajută mereu este mama ei Liliana, care a susţinut-o de la bun început, iar acum, ambele lucrează în câmp şi îngrijesc cu dragoste nemaipomenită cultura de mur. Un biolog şi un agronom au făcut echipa perfectă, iar rezultatele se văd an de an prin roada bogată, chiar dacă nu este considerată un apogeu.
„Când fiica mea a propus să înfiinţeze plantaţia, am pus suportul. Îmi place specialitatea, natura, plantele, ne ocupăm în serios. Angajăm oameni doar când este culesul. Atunci este roada şi nu poţi singur. La curăţit, cum îngriim, nu este urgent azi, anume în două zile să ieşim. Încetişor, din toamnă, dar când este producţia, deja este urgent, ca să nu o laşi. Apelăm la ajutor. Lumea în sat îşi propun serviciile.” a spus Liliana Panaite, mama Irinei.
Irina nu a beneficiat niciodată de un grant sau oarecare proiect. Aceasta recunoaşte că şi-ar dori, doar că până acum nu a avut nevoie, iar acum se gândeşte la careva instalaţii, pentru protejarea culturii, sau procesare.
„Anul trecut, cu carantina şi nu doar, realizarea a fost, sută la sută, la nivel naţional. Am participat activ la toate târgurile posibile. Peste tot am fost prezenţi, am lucrat cu livrări online, am mai dat o parte la procesare cu un preţ amuzant, dar aceasta a fost situaţia. Anterior, se organizau exporturi prin companii intermediare. Noi suntem mai mulţi. Ne grupam cumva şi colectam în aceeaşi zi, se aduna o cantitate demnă de export şi se realiza exportul. Anul trecut nu a mai fost aşa şi de aceea ne-am dori posibilitatea de procesare, dar aici sunt probleme de nivel de certificare.” a spus Irina Pompuş, proprietara plantaţiei de mure.
Fiind printre primii producători de mure din ţara noastră, Irina a reuşit să înveţe şi pe alţii despre pasiunea ei din băncile studenţiei. Astfel, zeci de voluntari se oferă la ajutor în plantaţie, doar pentru ca aceasta să îi înveţe toate micile ei secrete, datorită cărora plantaţia este sănătoasă şi bogată în fructe. Ea mai desfăşoară şi lecţii explicite pentru studenţii de la şcolile profesionale, dar şi pentru toţi doritorii. Datorită condiţiilor din ultimii ani, mulţi producători de mure au renunţat, însă Irina le rabdă pe toate şi merge înainte, pentru că doar aşa mai poate ţine aprinsă pasiunea de atâţia ani.
