Din Anzi până în Tibet, coronavirusul pare să îi ferească pe oamenii care trăiesc la altitudine, scrie cotidianul Washington Post, care a discutat şi cu un expert epidemiolog.
Atunci când primii turişti din Mexic, China şi Marea Britanie au devenit primele victime ale COVID-19 în oraşul peruvian Cusco părea că localitatea va deveni un focar de coronavirus, scrie cotidianul Washington Post, citat de Mediafax.
Astăzi, localitatea cu peste 420.000 de oameni îi intrigă pe epidemiologi, scriu jurnaliștii.
Cu 420.000 locuitori şi peste 3 milioane de vizitatori pe an, Cusco, oraş din care se pleacă către Machu Pichu, are doar 900 dintre cei 160.000 de îmbolnăviţi de coronavirus din Peru. Nivelul de contagiere este de peste 80 de ori mai mic decât în alte zone ale acestei ţări.
Fenomenul este deocamdată inexplicabil pentru specialişti, care au observat, însă, o similitudine între Cusco şi alte localităţi din Anzi ori din Tibet. Toate se află la o altitudine de peste 3.000 de metri!
Cercetători din Australia, Bolivia, Canada şi Elveţia au studiat datele epidemiologice din Bolivia, Ecuador şi Tibet, descoperind că populaţiile care trăiesc la peste 3.000 metri au înregistrat mult mai puţine infecţii decât altele.
De exemplu, media din Tibet este „drastic mai mică”, spun experţii decât media naţională din China, în timp ce media înregistrată în Anzii bolivieni este de 3 ori mai mică decât în restul ţării. Media din Anzii Ecuadorului este de patru ori mai mică decât în celelalte părţi ale ţării. De menţionat şi că Ecuador este una dintre cele mai afectată ţări din America Latină, oraşul port Guayaquil fiind devastat de COVID-19.
Cifrele i-au intrigat şi pe specialişti, care nu se pun încă de acord.
Dacă Peter Chin-Hong, de la Universitatea California din San Francisco, susţine că „virusul nu ţine cont de altitudine”, alţi specialişti notează că cifrele sunt evidente şi că într-adevăr altitudinea ar putea fi letală pentru virus.
Clayton Cowl, pneumolog la Mayo Clinic şi fost preşedinte al American College of Chest Physicians, susţine că există 3 populaţii în lume care prezintă adaptări genetice la altitudine: cei din Himalaya, etiopienii şi populaţiile care trăiesc la altitudine în Anzi.
Cowl explică faptul că aceste populaţii ar putea fi ferite de infecţie tocmai din cauza acestor adaptări genetice care presupun o combinaţie de abilităţi de a trăi în condiţii de hipoxie (nivel scăzut de oxigen în sânge).
Cowl spune că aerul mai rarefiat şi nivelul mai ridicat al radiaţiilor UV ar putea reprezenta condiţii ostile pentru supravieţuirea virusului, care şi-ar pierde din abilitatea de a sta în aer.
