Astăzi am ajuns în satul Vulcănești, un loc mic din raionul Nisporeni, unde trăiește o comunitate mare de romi. Am vrut să văd cu ochii mei cum trăiesc oamenii de aici, ce probleme au și cum încearcă să le rezolve.
Când am intrat în sat, am văzut câțiva copii jucându-se în fața caselor, iar mai încolo niște bătrâni stăteau pe bănci, la povești. Părea liniște, dar în spatele acestei liniști sunt multe greutăți.
Am mers la școală și am stat de vorbă cu doamna Maria, o profesoară care predă de mulți ani. Mi-a spus că nu toți copiii din comunitatea romă vin la școală, pentru că mulți părinți nu înțeleg cât de importantă e educația. Totuși, sunt și copii care își doresc să învețe și vor să aibă un viitor mai bun.
Am cunoscut-o și pe Elena, o fată de clasa a șaptea, care mi-a spus cu mândrie că vrea să devină învățătoare. „Vreau să fiu un exemplu pentru frații mei. Dacă eu pot merge la școală, pot și ei,” mi-a spus cu hotărâre.
După ce am vizitat școala, am mers pe ulițele satului. Oamenii erau ocupați cu treburile lor – unii făceau curat prin curți, alții se întorceau de la muncă. Se vedea că nu le e ușor, dar muncesc și își duc viața mai departe.
Cum ajută mediatorul comunitar
Pe drum l-am întâlnit pe Ibrian Simion, mediator comunitar în Vulcănești. Lumea din sat îl cunoaște și vine la el când are nevoie de ajutor.
„Eu sunt aici ca să îi ajut pe oameni să își rezolve problemele. Mulți nu știu unde să meargă pentru acte, cum să își înscrie copiii la școală sau ce să facă dacă au nevoie de un medic. Eu îi îndrum și le explic ce trebuie să facă,” mi-a spus Ibrian.
Mi-a povestit că cea mai mare problemă e cu școala. Mulți copii nu merg la ore și, fără școală, e greu să ai un viitor mai bun. El vorbește cu părinții și încearcă să îi convingă să își trimită copiii la învățătură. „Dacă părinții înțeleg cât e de importantă școala, atunci și copiii vor avea mai multe șanse,” a spus el.
O altă problemă e sănătatea. „Sunt oameni care nu au medic de familie și, când se îmbolnăvesc, nu știu unde să meargă. Îi ajut să își facă actele și să găsească un doctor,” mi-a povestit.
Mi-a spus și despre familii care trăiesc greu, fără curent sau apă. Caută soluții pentru ei, merge la primărie, încearcă să îi ajute cum poate.
„Oamenii din Vulcănești nu vor milă, vor să fie tratați cu respect. Dacă li se dă o șansă, pot reuși. Eu doar îi îndrum și le arăt că pot avea o viață mai bună,” mi-a spus Ibrian.
Mi-am dat seama că acest sat are multe greutăți, dar și mulți oameni care nu se lasă bătuți. Vor respect, vor să fie ascultați și vor șansa de a trăi mai bine. Iar cu ajutorul oamenilor ca Simion Ibrian, poate că viitorul va fi mai bun.
Scris de Vasile
Dacă nu ați citit și zilele anterioare, acum este momentul perfect să o faceți pentru a înțelege mai bine cum se desfășoară reintegrarea sa.
👉 Citiți aici
- Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea acasă
2. Jurnalul unui Nisporenean: Realitățile și provocările reîntoarcerii
3. Jurnalul unui Nisporenean: Lecții de egalitate și incluziune din Europa
