Jurnalul unui Nisporenean – Duminică, 9 februarie: Piața Mare în frigul de -2 grade

Astăzi e o zi friguroasă, dar nu chiar ca în mijlocul iernii. Afară sunt -2 grade și vântul încă face totul să pară mai rece. E duminică și, ca în fiecare weekend, piața din Nisporeni e plină de lume. Oamenii din satele din jur vin să-și facă cumpărăturile, chiar și când gerul îți taie respirația.

Am mers și eu până la piață să văd cum e. Deși e frig, piața e destul de aglomerată. Lumea vine, se grăbește, își ia ce trebuie pentru săptămână, și aproape toți au haine groase, cu căciuli și mănuși. Am stat de vorbă cu un bătrân care vindea legume. „Vasile, nu e ușor, dar trebuie să ieșim la muncă, ce să facem?” mi-a spus, iar fața lui roșie de la frig nu părea deloc să-l deranjeze. „Așa e viața la țară. Nu stăm în casă, nu ne putem da bătuți de frig.”

Am continuat să mă plimb și am mai vorbit cu o femeie care vindea brânză. „Chiar dacă e frig, ne vedem la piață. Aici mai schimbăm o vorbă, ne ajutăm între noi”, mi-a zis, zâmbind. „Așa suntem noi, nu ne lăsăm ușor. Chiar și în frig, găsim puterea să muncim.”

Piața are o energie aparte, chiar și în zilele reci ca astăzi. Oamenii sunt înfășurați în haine groase și se grăbesc să cumpere, dar tot au timp să se salute și să vorbească. Deși frigul nu te lasă să stai mult afară, aici, la Nisporeni, oamenii nu renunță niciodată, indiferent de vreme.

Viața merge înainte, iar duminica e locul unde toți se adună, chiar și în frig. Aici, în comunitatea noastră, nu lăsăm niciodată nimic să ne oprească.

Cu gânduri calde în frig,
Vasile