Astăzi am hotărât să vizitez școala unde am petrecut anii copilăriei, locul unde am învățat primele lecții despre lume și despre viață. De cum am ajuns, am observat schimbările – acoperișul școlii a fost renovat recent cu fonduri europene, iar curtea părea mai modernă, cu alei pavate și o mică grădină îngrijită.
În interior, am fost întâmpinat de domnul Vasile, actualul director al școlii, un om care își dedică toată energia pentru a sprijini elevii și comunitatea. „Mă bucur să te revăd, Vasile,” mi-a spus el, strângându-mi mâna cu căldură. „Școala noastră s-a schimbat mult, dar ne străduim să păstrăm esența – să fim un loc în care fiecare copil să se simtă binevenit.”
Am discutat despre elevii care învață aici, inclusiv despre copiii romi din satul Vulcănești. „Avem un număr important de elevi romi,” mi-a explicat domnul Vasile. „Unii dintre ei se confruntă cu dificultăți – lipsa resurselor sau sprijinului de acasă – dar încercăm să-i încurajăm să rămână la școală. Educația este șansa lor către un viitor mai bun.”
Am intrat într-o sală de clasă unde câțiva copii desenau pe coli mari de hârtie. Erau veseli și concentrați, iar desenele lor reflectau lumi pline de culori și vise. „Încercăm să le dezvoltăm creativitatea,” mi-a spus doamna Ana, una dintre profesoare. „Le explicăm că fiecare desen, fiecare poveste pe care o creează, poate fi începutul a ceva mai mare.”
Un băiat din clasa a patra mi-a arătat cu mândrie desenul lui – o casă mare, cu o grădină plină de flori și un soare strălucitor pe cer. „Așa vreau să fie casa mea când voi fi mare,” mi-a spus el, zâmbind. Am simțit în cuvintele lui speranța și dorința de a construi un viitor mai bun, nu doar pentru el, ci și pentru comunitatea sa.
Am stat de vorbă și cu câțiva profesori care mi-au povestit despre eforturile lor de a lucra cu toți copiii, indiferent de dificultăți. „Ne dorim să le oferim aceleași șanse tuturor,” mi-a spus doamna Ana. „Nu este ușor, dar știm că fiecare zi petrecută aici poate face o diferență.”
Pe drumul de întoarcere, mi-am amintit cât de importantă este școala în formarea unui copil. Fiecare lecție, fiecare încurajare, fiecare zâmbet primit acolo poate schimba o viață. Nisporeniul are un potențial imens, iar prin educație și implicare, generațiile viitoare pot transforma acest loc într-o comunitate și mai unită.
Cu speranță,
Vasile
Dacă nu ați citit zilele anterioare, acum este momentul perfect să o faceți pentru a înțelege mai bine cum decurge procesul de integrare a lui Vasile în comunitatea din Nisporeni.
👉 Citiți aici
- Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea acasă
2. Jurnalul unui Nisporenean: Realitățile și provocările reîntoarcerii
3. Jurnalul unui Nisporenean: Lecții de egalitate și incluziune din Europa
4. Jurnalul unui Nisporenean: O zi în Vulcănești – Oameni care vor o viață mai bună
5.Jurnalul unui Nisporenean: Redescoperind orașul Nisporeni și conexiunea cu trecutul
6. Jurnalul unui Nisporenean: O zi de reflecție și întâlniri în comunitate
7. Jurnalul unui Nisporenean – Duminică, 9 februarie: Piața Mare în frigul de -2 grade
