Dimineața a început cu un gând care mă tot frământa: cât de dificil trebuie să fie pentru persoanele de etnie romă din Vulcănești să își găsească un loc de muncă. În discuțiile mele anterioare cu localnicii, am aflat despre barierele cu care se confruntă – lipsa studiilor sau a calificărilor, dar și discriminarea de care se lovesc la angajare.
Am mers în satul Vulcănești pentru a discuta cu câțiva oameni. Gheorghe, un bărbat care știe meserie în construcții, mi-a spus că de multe ori este refuzat fără explicații. „Simt că judecata vine înainte să apuc să vorbesc,” mi-a spus el. În schimb, Maria, o mamă tânără, mi-a povestit cum cursurile de croitorie pe care le-a urmat au ajutat-o să își găsească un drum. „A fost greu la început, dar acum simt că am șansa să le ofer copiilor mei un viitor mai bun,” a spus ea.
Pentru o imagine mai clară, am urmărit un reportaj realizat de echipa Televiziunii ALBASAT despre accesul persoanelor de etnie romă pe piața muncii. Materialul a scos în evidență obstacolele întâmpinate, dar și inițiativele care promovează incluziunea și accesul la locuri de muncă.
Link către reportaj: Accesul persoanelor de etnie romă din Vulcănești pe piața muncii – Obstacole și perspective
În reportaj, Gutu Valeriu, primarul localităților Ciorești și Vulcănești, a evidențiat rolul educației și al implicării comunității rome:
„Pentru a accesa un loc de muncă, este esențial să ai studii și abilități. Locuitorii din Vulcănești trebuie să dorească să se califice și să răspundă cerințelor. Spre exemplu, la gimnaziul din localitate sunt deja angajate două persoane de etnie romă, iar în viitor, în cadrul noii școli primare-grădiniță, ar putea apărea alte locuri de muncă pentru funcții ce nu necesită calificări ridicate.”
M-am gândit mult la aceste cuvinte. Educația și dorința de a se dezvolta sunt esențiale, dar este la fel de important ca restul societății să sprijine aceste eforturi și să elimine prejudecățile care îi împiedică pe oameni să își atingă potențialul.
Pe drumul de întoarcere, mi-am dat seama că nu este vorba doar despre găsirea unui loc de muncă, ci despre crearea unui mediu în care fiecare persoană să simtă că poate contribui, că este valorizată. Doar așa putem construi o comunitate mai puternică și mai unită.
Cu speranță pentru un viitor mai bun,
Vasile
Dacă nu ați citit zilele anterioare, acum este momentul perfect să o faceți pentru a înțelege mai bine cum decurge procesul de integrare a lui Vasile în comunitatea din Nisporeni.
👉 Citiți aici
- Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea acasă
2. Jurnalul unui Nisporenean: Realitățile și provocările reîntoarcerii
3. Jurnalul unui Nisporenean: Lecții de egalitate și incluziune din Europa
4. Jurnalul unui Nisporenean: O zi în Vulcănești – Oameni care vor o viață mai bună
5.Jurnalul unui Nisporenean: Redescoperind orașul Nisporeni și conexiunea cu trecutul
6. Jurnalul unui Nisporenean: O zi de reflecție și întâlniri în comunitate
7. Jurnalul unui Nisporenean – Duminică, 9 februarie: Piața Mare în frigul de -2 grade
8. Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea la școală
