Astăzi am avut o zi destul de liniștită, dar am simțit că orașul Nisporeni începe să arate din ce în ce mai bine. Chiar dacă e încă iarnă, schimbările din oraș sunt vizibile. Autoritățile au adus fonduri europene pentru dezvoltarea orașului, iar asta se vede în fiecare colț. Drumurile au fost asfaltate, străzile au fost luminate cu felinare noi, iar la școli și grădinițe s-au făcut renovări mari. Tot mai multe investiții sunt aduse pentru a ajuta la creșterea calității vieții pentru oameni.
M-am plimbat prin oraș și am observat multe dintre aceste îmbunătățiri. Într-unul dintre parcuri am văzut câțiva copii jucându-se, iar lângă ei, părinții se bucurau de aerul curat, care acum pare să fie mai mult datorită plantării mai multor copaci. Apoi, m-am oprit pe la un mic magazin unde am vorbit cu câțiva comercianți. Mi-au spus că, datorită drumurilor mai bune și a iluminatului stradal, afacerea lor merge mai bine. Oamenii vin din tot mai multe locuri, iar asta aduce și mai multă viață în oraș.
Am vorbit și cu niște fermieri locali care mi-au spus că au primit ajutoare din fondurile europene, care le-au permis să își modernizeze utilajele și să investească în producția lor. Ei sunt fericiți pentru că au mai multe posibilități acum, iar produsele lor ajung la mai mulți clienți din toată zona.
De asemenea, am aflat că vor să construiască mai multe locuri de muncă în viitor, prin atragerea de investiții în diverse domenii. Toate aceste schimbări au un impact mare asupra comunității, iar oamenii din Nisporeni încep să creadă că viitorul poate fi mai bun. Este clar că orașul nostru nu mai este ce era, dar rămâne locul unde fiecare se simte acasă.
La finalul zilei, am trecut pe la bunici, care locuiesc în periferia orașului. Am stat puțin cu ei, la o cană de ceai, iar bunica mi-a povestit cum, pe vremea lor, Nisporeniul era un sat micuț, fără prea multe facilități. Acum, când văd toate schimbările din jur, mă simt mândru de locul unde trăiesc și de cum evoluează.
Ziua s-a încheiat într-un mod liniștit, alături de familia mea – soția și copilul meu, iar seara, pe drum spre casă, am avut o senzație de mulțumire că facem parte din acest loc care, pas cu pas, se transformă într-un oraș mai bun.
Cu speranță și optimism,
Vasile
Dacă nu ați citit zilele anterioare, acum este momentul perfect să o faceți pentru a înțelege mai bine cum decurge procesul de integrare a lui Vasile în comunitatea din Nisporeni.
👉 Citiți aici
- Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea acasă
2. Jurnalul unui Nisporenean: Realitățile și provocările reîntoarcerii
3. Jurnalul unui Nisporenean: Lecții de egalitate și incluziune din Europa
4. Jurnalul unui Nisporenean: O zi în Vulcănești – Oameni care vor o viață mai bună
5.Jurnalul unui Nisporenean: Redescoperind orașul Nisporeni și conexiunea cu trecutul
6. Jurnalul unui Nisporenean: O zi de reflecție și întâlniri în comunitate
7. Jurnalul unui Nisporenean – Duminică, 9 februarie: Piața Mare în frigul de -2 grade
8. Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea la școală
9. Jurnalul unui Nisporenean: Locuri de muncă pentru romii din Vulcănești – ce se poate face?
10. Jurnalul unui Nisporenean: Romii din Vulcănești: Ce le lipsește pentru a găsi un loc de muncă în sat
11. Jurnalul unui Nisporenean: Cum pot romii din Vulcănești să-și deschidă afaceri cu sprijin financiar
12. Jurnalul unui Nisporenean: Cum să transformi fiecare zi în oportunitate!
13. Jurnalul unui Nisporenean: Cum s-a schimbat viața în orașul meu
