Astăzi, am mers din nou în Vulcănești pentru a vorbi cu oamenii despre viața lor și despre ce se întâmplă în sat. Am întâlnit-o pe doamna Ana, care mi-a povestit despre greutățile cu care se confruntă. Mi-a spus că mulți oameni pleacă în străinătate, în Italia sau Spania, pentru un loc de muncă mai bun, dar când se întorc acasă, nu găsesc nimic de muncă și sunt nevoiți să plece din nou.
„Aș vrea să rămânem acasă, dar nu avem unde să muncim”, mi-a spus Ana, cu un aer de neliniște. „Copiii noștri nu au încredere că vor găsi un loc de muncă aici. Se gândesc mereu să plece.”
Vulcănești este un sat unde mulți oameni sunt nevoiți să plece în străinătate din cauza lipsei locurilor de muncă. De fiecare dată când se întorc acasă, își dau seama că nu au multe opțiuni și trebuie să plece din nou. Acesta este un cerc vicios care se tot repetă.
Am stat pe o bancă și m-am gândit la tot ce am auzit. Viața în Vulcănești nu este ușoară pentru nimeni, iar oamenii speră că lucrurile se vor schimba. Mulți își doresc să aibă un loc de muncă acasă, dar nu există suficiente oportunități.
Am aflat că primarul satului, Valeriu, lucrează pentru a aduce mai multe locuri de muncă și pentru a ajuta tinerii să se pregătească pentru viitor. Este un început mic, dar este un pas important. Oamenii din Vulcănești vor să rămână acasă și să își construiască o viață mai bună, dar pentru asta au nevoie de mai multe șanse.
Când am plecat, m-am gândit la speranțele lor. Viața nu este ușoară, dar există o dorință puternică de a schimba ceva, de a avea un viitor mai bun pentru familiile lor. Mulți dintre ei au idei și visuri mari, dar lipsa sprijinului și a resurselor îi oprește să le pună în practică.
Totuși, schimbările nu vin ușor. Este nevoie de mai multe investiții în educație și formare profesională, dar și de crearea unor locuri de muncă accesibile pentru toți, indiferent de etnie sau statut social. Oamenii din Vulcănești au nevoie de sprijin pentru a învăța noi abilități și pentru a fi pregătiți pentru joburi în care pot învăța și să crească.
Pe măsură ce am continuat să vorbesc cu mai mulți localnici, am realizat că, chiar dacă sunt mulți care au plecat și se simt neajutorați, există un sentiment de solidaritate. Oamenii își doresc să colaboreze pentru a îmbunătăți situația, să ajute tinerii și să își sprijine întreaga comunitate.
Speranța nu este pierdută. Deși drumurile lor nu sunt ușoare, există o voință puternică de a schimba lucrurile. Totul începe cu educația și cu oportunitățile de muncă, și cu siguranță fiecare mic pas contează.
Cu speranță,
Vasile
Dacă nu ați citit zilele anterioare, acum este momentul perfect să o faceți pentru a înțelege mai bine cum decurge procesul de integrare a lui Vasile în comunitatea din Nisporeni.
👉 Citiți aici
- Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea acasă
2. Jurnalul unui Nisporenean: Realitățile și provocările reîntoarcerii
3. Jurnalul unui Nisporenean: Lecții de egalitate și incluziune din Europa
4. Jurnalul unui Nisporenean: O zi în Vulcănești – Oameni care vor o viață mai bună
5.Jurnalul unui Nisporenean: Redescoperind orașul Nisporeni și conexiunea cu trecutul
6. Jurnalul unui Nisporenean: O zi de reflecție și întâlniri în comunitate
7. Jurnalul unui Nisporenean – Duminică, 9 februarie: Piața Mare în frigul de -2 grade
8. Jurnalul unui Nisporenean: Întoarcerea la școală
9. Jurnalul unui Nisporenean: Locuri de muncă pentru romii din Vulcănești – ce se poate face?
