Jurnalul unui Nisporenean: Când comunitatea se unește, se nasc fapte mari

Astăzi m-am întâlnit cu un prieten drag din Vărzărești, Andrei. Ne-am așezat pe o bancă la umbră și, cum se întâmplă ori de câte ori ne prindem la vorbă, am ajuns să discutăm despre ce s-a mai schimbat prin sat. Deși multe lucruri rămân la fel, uneori apare cineva care vrea să facă mai mult. Să lase ceva în urmă. Să ajute fără să ceară nimic în schimb.

Așa am ajuns să vorbim despre Finaru Fiodor, un tânăr din Vărzărești care a reușit, cu ajutorul câtorva oameni inimoși, să construiască o fântână la marginea drumului. Andrei mi-a deschis pagina lui de Facebook și mi-a arătat postările lui Fiodor. M-am uitat la poze, la comentarii, la fiecare etapă a acestui proiect și m-a impresionat cu adevărat.

Într-una dintre postările sale, Fiodor a scris:

„Cu sprijinul câtorva oameni inimoși, am reușit să construim o fântână pe marginea drumului, pentru toți cei care vor avea nevoie de apă. Deși implicarea a fost modestă, fiecare gest a contat. Sper ca pe viitor să fim mai mulți când vine vorba de fapte bune.”

M-a impresionat nu doar inițiativa lui, ci și modul în care a reușit să adune oameni în jurul acestui proiect. De multe ori, lumea așteaptă ca alții să facă ceva. Dar Fiodor nu a așteptat. A început cu puțin, dar a demonstrat că și o mână de oameni pot face o diferență.

Chiar dacă fântâna nu este încă finalizată, fiecare zi de muncă a adus-o mai aproape de a deveni realitate. Așa cum a spus chiar el:

„Chiar dacă fântâna nu este încă finalizată, fiecare pas înainte contează! Am instalat iluminatul și, deși mai avem de turnat betonul din jur și de montat colacul în formă de ulcior, ne bucurăm de fiecare detaliu nou adăugat. Lucrurile mici fac diferența, iar împreună construim un loc mai frumos pentru comunitate!”

Când citești astfel de cuvinte, îți dai seama cât de important este să ai oameni ca Fiodor în jur. Oameni care nu doar visează la o lume mai bună, ci pun mâna și fac ceva pentru asta.

Mi-am luat rămas-bun de la Andrei cu gândul la această poveste simplă, dar puternică. Mă întreb câți dintre noi am fi gata să facem un gest asemănător. Să ne implicăm, să renunțăm la o oră de odihnă sau la o zi liberă pentru a lăsa ceva util în urma noastră. Poate că nu e nevoie de gesturi mărețe, ci doar de mai mulți oameni care să creadă că fiecare picătură contează.

Astăzi am învățat o lecție despre implicare, despre dăruire și despre cum faptele bune se adună, ca picăturile de apă dintr-o fântână. Și, cine știe, poate că data viitoare voi fi și eu printre cei care pun umărul la o schimbare.

Cu speranță și optimism,

Vasile

Dacă nu ați citit zilele anterioare, acum este momentul perfect să o faceți pentru a înțelege mai bine cum decurge procesul de integrare a lui Vasile în comunitatea din Nisporeni.

👉 Citiți aici